Cantharellaceae

În lumea de astăzi, Cantharellaceae este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume. De la apariția sa, Cantharellaceae a captivat deopotrivă experți și fani, generând dezbateri intense și o gamă largă de opinii. De-a lungul timpului, Cantharellaceae a evoluat și s-a adaptat la nevoile societății moderne, devenind un subiect relevant de interes pentru toate vârstele. Acest articol explorează diferitele fațete ale lui Cantharellaceae, de la origine până la impactul său astăzi, oferind o imagine de ansamblu completă și detaliată a acestui subiect interesant.

Cantharellaceae
Cantharellus cibarius (gălbior)
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Cantharellales
Familie: Cantharellaceae
J. Schröt. (1888)
Genul tip
Cantharellus
Adans., 1763 ex Fr. (1821)
Sinonime

Craterellaceae Herter (1910)

Modifică text Consultați documentația formatului

Cantharellaceae (Joseph Schröter, 1888)[1] este o familie de ciuperci comestibile din încrengătura Basidiomycota în clasa Agaricomycetes și ordinul Cantharellales, conținând în principal genurile Cantharellus și Craterellus, primul numit fiind tip de gen.[2][3]

Descriere

Familia Cantharellaceae este determinată astfel:[2][3]

  • Toate genurile se dezvoltă în păduri de foioase precum de conifere, deseori pe mușchi și litieră, adesea printre afine, sau prin tufișuri de zmeură și mure.
  • Speciile incluse au o pălărie, cel mai târziu la maturitate în formă de pâlnie, mai mult sau mai puțin amenajată central peste picior și de mărime submediocră. Ele nu au lamele ci pseudo-lamele (stinghii), mereu decurgătoare pe tijă și o carne destul de tare și/sau elastică.
  • Toate ciupercile familiei coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor).
  • Un indicator al genurilor familiei este conținutul de carotenoidă.

Delimitare și schimburi de gen

Genul Pseudocraterellus, denumit astfel de micologul englez Edred John Henry Corner (1906-1996) în anul 1956,[4] a fost refuzionat cu genul Craterellus pe baza de analize ADN.[5] Dar în special savanții englezi și americani totuși mai fac diferența.

Specia Hygrophoropsis aurantiaca Wulfen, 1781 ex Maire, 1921, numit în popor gălbior fals (comestibil, dar nu prea savuros), nu aparține nici acestei familii, nici acestui ordin, mult mai mult face parte din ordinul Boletales.[6]

Câteva soiuri din genul Cantharellus, ca de exemplu Craterellus lutescens (brunișorul) sau Craterellus tubaeformis (trompeta căprioarei), au fost alăturate celui de Craterellus, tot datorită analizelor ADN.[7]

Familii noi

Pe lângă genurile Cantharellus și Craterellus, de mult asociate familiei, au fost create, datorită în principal conținutului de carotenoidă, câteva genuri noi în familia Cantharellaceae în ultimi ani, care cu toate nu se dezvoltă în Europa. Până în prezent sunt reprezentate de foarte puține soiuri (aproximativ zece, cinci din ele în Asia): Afrocantharellus,[8] Parastereopsis[9] și Pterygellus.[10]

Câteva imagini însoțitoare

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 51, ISBN 3-405-12116-7
  3. ^ a b Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  4. ^ ”Pseudocraterellus”, în: suplement al jurnalului Sydowia, Editura Ferdinand Berger, Horn 1958, p. 268
  5. ^ T.P. Feibelman, R.L. Doudrick, W.G. Cibula, J.W. Bennett: „Phylogenetic relationships within the Cantharellaceae inferred from sequence analysis of the nuclear large subunit rDNA”, în: Mycological Research, vol. 101, nr. 12, 1997, p. 1423-1430
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 388-389, ISBN 3-405-12124-8
  7. ^ Mattias Dahlman, Eric Danell, Joseph W. Spatafora: „Molecular systematics of Craterellus - cladistic analysis of nuclear LSU rDNA sequence data”, în: Mycological Research, vol. 104, nr. 4, 2000, p. 388-394
  8. ^ PMC-IMA Fungus
  9. ^ Index Fungorum
  10. ^ Mycobank

Bibliografie

  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer” (vol. 1-3) și „I funghi dal vero” (vol. 4-7)
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mycologie“, ed. a 2-a, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg/Berlin 2001, ISBN 978-3-827-40920-1
  • Andreas Gminder, Armin Kaiser, German Josef Krieglsteiner: “Ständerpilze: Blätterpilze 1 (Hellblättler)”, în: G. J. Krieglsteiner (Ed.): Die Großpilze Baden-Württembergs, vol. 3, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2001, ISBN 978-3-8001-3536-3

Legături externe