Cimitirul „Eternitatea” din Iași

În acest articol vom aprofunda în lumea fascinantă a lui Cimitirul „Eternitatea” din Iași, explorând originile, semnificația și relevanța sa în societatea actuală. Cimitirul „Eternitatea” din Iași a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul anilor, stârnind interesul academicilor, profesioniștilor și curioșilor deopotrivă. De la impactul său asupra culturii populare până la influența sa asupra istoriei, Cimitirul „Eternitatea” din Iași a lăsat o amprentă de neșters asupra societății, devenind un subiect de studiu captivant și în continuă evoluție. Pe parcursul acestui articol, vom examina diferitele aspecte ale Cimitirul „Eternitatea” din Iași, importanța și influența sa în diferite domenii, oferind o viziune cuprinzătoare asupra acestui fenomen care a captat atenția atâtor oameni.

Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Poarta Cimitirului „Eternitatea” din Iași.
Poziționare
Coordonate47°10′04″N 27°36′32″E ({{PAGENAME}}) / 47.1678°N 27.6089°E
LocalitateIași Modificați la Wikidata
JudețIași
Țara România  Modificați la Wikidata
Edificare
Tippublic
Data începerii construcției  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Monumentul funerar al primei persoane înmormântate în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, copilul Gaston Etiènne Soutzo (1871-1873).
Biserica „Sfântul Gheorghe” din Cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Cimitirul „Eternitatea” este un monument istoric[1] și cel mai mare cimitir din municipiul Iași.

Istoric

Cimitirul „Eternitatea” a fost înființat la inițiativa lui Scarlat Pastia, primar al Iașului și filantrop și a fost amenajat la periferia orașului, pe terenul numit „Via lui Dragoș” situat pe dealul Tătărași, teren aflat în proprietatea lui Pastia și pe care acesta l-a donat urbei. Cimitirul trebuia să înlocuiască numeroasele cimitire bisericești ale Iașului, cimitire care erau destinate a dispărea pentru a asigura salubritatea orașului și a permite sistematizarea urbană.[2]

În actul de donație primarul Pastia punea trei condiții:

  • cimitirul să se numească Eternitatea;
  • organizarea cimitirului să fie realizată în decurs de doi ani;
  • municipalitatea să construiască o stradă care să lege orașul de cimitir.[2]

Deși terenul a fost donat în anul 1868, amenajările au durat mai mult de doi ani astfel încât primele înhumări au fost făcute începând cu anul 1876.[2] La 1 septembrie a fost reînhumat aici Gaston Etiènne Soutzo, un copil de 17 luni decedat în 1873, care inițial fusese înhumat într-un cimitir de lângă una din bisericile Iașului.[3]

Cele mai frumoase și impunătoare monumente funerare din acest cimitir au fost realizate de către sculptorii pietrari Frederic Fairing (1863-1935) și Salvador Scutari (1880-1932), ambii înmormântați în același cimitir.

Biserica „Sfântul Gheorghe”

Biserica „Sfântul Gheorghe” din cimitirul „Eternitatea” a fost ctitorită de Scarlat Pastia, arhitectul acesteia fiind Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași. Construcția bisericii a fost realizată între anii 1872-1873.

Secțiunea militară

În secțiunea militară a cimitirului „Eternitatea” sunt înhumați atât soldați români, germani, ruși și francezi căzuți în Primul Război Mondial, cât și soldați români, germani și ruși căzuți în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Cimitirul militar cuprinde morminte individuale, gropi comune și mai multe monumente construite în onoarea militarilor căzuți, aparținând diferitelor națiuni participante la cele două conflicte mondiale.[4]

Personalități înmormântate

Aici sunt înmormântate numeroase personalități cum ar fi:[5]

Arhitecți

Artiști

Generali români

Istorici

Oameni de știință

Oameni politici

Personalități locale

Personalități religioase

Scriitori

Sportivi celebri

Bibliografie

  • Olga Rusu, Constantin Ostap, Adrian Pricop, Cimitirul "Eternitatea" Iași, Editura Cronica, Iași, 1995, ISBN 973-96440-8-2.

Note

  1. ^ „Cimitirul Eternitatea a devenit în mod oficial monument istoric”. Accesat în . 
  2. ^ a b c Ioana Cioflâncă, „Cel mai bun primar al Iașului” Arhivat în , la Wayback Machine., Ieșeanul, 25 februarie 2008.
  3. ^ Constantin Ostap, „Misterul” din cimitirul Eternitatea a fost dezlegat, Ziarul de Iași, 11 aprilie 2008.
  4. ^ Pagina Cimitirul Eternitatea Iași Arhivat în , la Wayback Machine. pe situl Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Accesată la 16 decembrie 2012.
  5. ^ Felix Guzgă, Primaria a făcut recensamintul personalitatilor de la "Eternitatea", Ziarul de Iași, 18 august 2006.

Legături externe