Comuna Isvoarele, Giurgiu

În acest articol, subiectul Comuna Isvoarele, Giurgiu va fi abordat dintr-o perspectivă multidisciplinară, explorând implicațiile sale în diferite domenii ale vieții de zi cu zi. Se va analiza impactul pe care Comuna Isvoarele, Giurgiu l-a avut asupra societății, precum și posibilele implicații pe care le-ar putea avea în viitor. Printr-o trecere în revistă exhaustivă a literaturii de specialitate, vom căuta să oferim o viziune cuprinzătoare și actualizată asupra acestei teme, pentru a încuraja reflecția și dezbaterea în jurul acesteia. Vor fi prezentate diferite abordări și opinii ale experților, precum și exemple concrete care ilustrează relevanța și scopul Comuna Isvoarele, Giurgiu în prezent. Acest articol își propune să ofere o imagine de ansamblu completă și îmbogățitoare a Comuna Isvoarele, Giurgiu, oferind cititorilor instrumentele necesare pentru a-l înțelege pe deplin.

Nu confundați cu comuna Izvoarele, Giurgiu.
Isvoarele
—  comună  —
Isvoarele se află în România
Isvoarele
Isvoarele
Isvoarele (România)
Poziția geografică
Coordonate: 44°10′05″N 26°17′43″E ({{PAGENAME}}) / 44.16806°N 26.29528°E
Țară România
Județ Giurgiu
SIRUTA179766
ReședințăIsvoarele
ComponențăIsvoarele, Teiușu
Guvernare
 - primar al comunei Isvoarele​Nicușor Logofătu​[1] (PSD, octombrie 2020)
Suprafață
 - Total24,5 km²
Altitudine41 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total1.491 locuitori
Fus orarUTC+2
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
GeoNames Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Isvoarele este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Isvoarele (reședința) și Teiușu.[2]

Așezare

Comuna se află în sud-estul județului, pe malul drept al Argeșului. Este străbătută de șoseaua națională DN5A, care leagă Greaca de Adunații Copăceni (unde se termină în DN5).[3]

Demografie




Componența etnică a comunei Isvoarele

     Români (88,53%)

     Alte etnii (0,94%)

     Necunoscută (10,53%)




Componența confesională a comunei Isvoarele

     Ortodocși (89,2%)

     Alte religii (0,2%)

     Necunoscută (10,6%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Isvoarele se ridică la 1.491 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.751 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,53%), iar pentru 10,53% nu se cunoaște apartenența etnică.[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,2%), iar pentru 10,6% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]

Politică și administrație

Comuna Isvoarele este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Nicușor Logofătu​, de la Partidul Social Democrat, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat5     
Partidul Național Liberal3     
Alianța pentru Unirea Românilor1     

Istorie

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Oltenița a județului Ilfov și era formată din satele Ciurari, Ciumați, Coeni și Izvoarele, având în total 2134 de locuitori ce trăiau în 492 de case și 10 bordeie. În comună funcționau două biserici (la Izvoarele și Coeni) și două școli, iar principalii proprietari de pământ erau statul, Elena Ștefănescu, D.H. Vasile și A. Stolojan.[8] Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Budești a aceluiași județ, având 3762 de locuitori în aceleași sate.[9]

În 1950, comuna a fost transferată raionului Oltenița din regiunea București. Satul Ciumați (pe atunci aflat temporar în comuna Mironești) a primit în 1964 denumirea de Teiușu.[10] În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat, dar a fost imediat desființată, satele ei trecând la comuna Hotarele.[11][12] În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei Hotarele la județul Giurgiu.[13] Comuna Izvoarele a fost reînființată în 2004, cu satele Izvoarele și Teiușu și a primit numele de Isvoarele pentru a o diferenția de altă comună din județ care purta acest nume.[14]

Monumente istorice

Singurul obiectiv din comuna Isvoarele inclus în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monument de interes local este situl arheologic de „la Fântână” (la vest de satul Izvoarele) unde s-au găsit urmele unei așezări neolitice atribuite culturii Gumelnița.

Note

  1. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă 
  2. ^ „Anexă: Denumirea și componența unităților administrativ-teritoriale pe județe”. Legea 290. Parlamentul României. . 
  3. ^ Google Maps – Comuna Isvoarele, Giurgiu (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în . 
  4. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  5. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  6. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  7. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  8. ^ Lahovari, George Ioan (). „Izvoarele, com. rur., jud. Ilfov” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 4. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 80. 
  9. ^ Melbert, N., ed. (). „Comuna Isvoarele”. Anuarul Socec al României-mari. București: Editura "Socec & co." soc. anon. IV. Provinciile Vechiului Regat: 435. 
  10. ^ „Decretul nr. 799 din 17 decembrie 1964 privind schimbarea denumirii unor localități”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  11. ^ „Legea nr. 3/1968”. Lege5.ro. Accesat în . 
  12. ^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Decretul nr. 15/1981”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în . 
  14. ^ „Legea nr. 84/2004 pentru infiintarea unor comune actualizat la data de 07.05.2004 - Lege5 Online”, Lege5.ro, accesat în