Consoană fricativă alveolară surdă

Fricativa alveolară surdă
Număr AFI	132
Codare
Entitate (zecimal)	s
Unicode (hex)	U+0073
X-SAMPA	s
Kirshenbaum	s
Braille
Sunet
source · help

În fonetică, consoana fricativă alveolară surdă este un sunet consonantic care apare în foarte multe limbi vorbite. Simbolul său fonetic este . În limba română se notează cu litera S și apare în cuvinte precum somn /somn/, casă /'ka.sə/, jos /ʒos/.

Această consoană este prezentă în aproape toate limbile care au consoane fricative. O excepție este grupul de limbi australiene aborigene, în care fricativele sunt rare.

Perechea sonoră a acestui sunet este consoana fricativă alveolară sonoră .

• Modul de articulare este fricativ, adică în timpul articulării canalul fonator se strîmtează suficient pentru a produce o turbulență audibilă a aerului, dar nu se închide complet în nici un moment.
• Locul de articulare este alveolar, adică prin atingerea alveolelor incisivilor superiori cu partea anterioară a limbii.
• Este o consoană surdă, adică în timpul pronunției sale coardele vocale nu vibrează.
• Este o consoană orală, adică fluxul de aer lăsat să iasă pe gură.
• Este o consoană centrală, adică aerul trece pe deasupra părții centrale a limbii.
• Este o consoană pulmonară, adică obținută prin aplicarea unei presiuni din plămâni.

În funcție de forma și poziția limbii, această consoană poate să fie sibilantă (șuierătoare) ca în limba română sau nesibilantă. În acest din urmă caz se notează ; apare de exemplu într-un dialect al limbii engleze vorbit la Liverpool, ca alofon al consoanei .

În lucrările mai vechi de fonetică și chiar în unele actuale, acest sunet este adesea clasificat ca fiind o consoană dentală. Diferența nu constă în articularea propriu-zisă alveolară sau dentală a sunetului, ci în definiția uneori imprecisă a acestor termeni. Dacă prin loc de articulare se înțelege locul unde se produce efectiv sunetul, /s/ este într-adevăr o consoană dentală. Dacă definiția se referă la poziția articulatorului activ (în cazul acesta vîrful limbii) atunci /s/ este o consoană alveolară, pentru că limba se află în spatele dinților în dreptul alveolelor. Atît dinții cît și limba joacă un rol esențial în articularea sunetului acestuia; limba creează un jet subțire de aer pe care îl dirijează spre muchia ascuțită a dinților pentru a produce turbulențe audibile de înaltă frecvență. Plasarea limbii în orice altă poziție face sunetul de nerecunoscut.