În acest articol, ne vom adânci în lumea fascinantă a lui Copăceni, Cluj și vom explora numeroasele sale fațete. De la impactul său asupra societății până la posibilele sale implicații în viitor, Copăceni, Cluj a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. Printr-o analiză exhaustivă și atentă, vom căuta să facem lumină asupra acestui subiect relevant și, în același timp, atât de enigmatic. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și reflecție, unde vom dezvălui secretele și minunile pe care Copăceni, Cluj ne poate oferi.
Copăceni | |
— sat — | |
Localizarea satului pe harta României | |
Coordonate: 46°35′36″N 23°44′35″E / 46.59333°N 23.74306°E | |
---|---|
Țară | ![]() |
Județ | ![]() |
Comună | Săndulești |
SIRUTA | 55339 |
Atestare | 1176 |
Altitudine | 384 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 1.260 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 407501 |
Prefix telefonic | +40 x64[1] |
Prezență online | |
GeoNames ![]() | |
![]() | |
Modifică date / text ![]() |
Copăceni (în trecut Copand; în maghiară Koppánd) este un sat în comuna Săndulești din județul Cluj, Transilvania, România.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109), satul apare sub numele de Koppánd.
Altitudinea medie: 384 m.
Următoarele obiective au fost înscrise pe Lista monumentelor istorice din județul Cluj[2], elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015:
În 1658 localitatea a fost complet distrusă la o invazie a turcilor și tătarilor. Ulterior, localitatea a fost repopulată cu români.
Apeductul care alimenta cu apă de la „Izvorul Romanilor“ castrul roman Potaissa (poate și așezarea civilă Potaissa) a fost identificat în grădinile de la marginea de vest a satului, unde s-au scos și multe cărămizi romane (utilizate în trecut de țărani la construirea cuptoarelor).
Școala de Economie Casnică a fost înființată inițial la Turda, în octombrie 1925, într-o clădire de lângă parc, unde a funcționat până în anul 1927, când a fost mutată la Copăceni, în conacul fostului latifundiar Emil Horváth, a cărui avere fusese expropriată de statul român după Unirea din 1918. Școala avea la Copăceni ateliere, săli de clasă, dormitoare, instalație de apă potabilă, baie și spălătorie pentru eleve. În jurul fostului conac exista o grădină extinsă, cu o livadă de pomi și parcele pentru cultivarea legumelor. În anul 1949, școala a fost desființată, conacul și terenurile fiind preluate de către o unitate agricolă comunistă.
La punctul Dăbăgău a existat pe vremuri cel mai mare zăcământ de celestină (sulfat de stronțiu, SrSO4) din România. Acum, zăcământul e epuizat. Celestina a fost exploatată odinioară pentru scopuri industriale. Straturile de celestină erau intercalate între straturi mai groase de calcare jurasice. Cristalele de celestină s-au format ulterior, secundar, între aceste straturi calcaroase.
Materiale media legate de Copăceni la Wikimedia Commons