Doina Cornea

În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Doina Cornea. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale în viața de zi cu zi, Doina Cornea a devenit un subiect de mare interes în ultima vreme. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diferite aspecte legate de Doina Cornea, de la originea sa până la evoluția sa în prezent. În plus, vom examina diverse opinii și perspective asupra Doina Cornea, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect. Fără îndoială, Doina Cornea trezește emoții și reflecții nesfârșite care merită explorate în profunzime. Alăturați-vă nouă în această călătorie de descoperire și învățare despre Doina Cornea!

Doina Cornea
Date personale
Născută[2][3] Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani)[2][4] Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România[5] Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară universitară​
activist pentru drepturile omului
scriitoare
traducătoare
disidentă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză
limba română[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Babeș-Bolyai  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul Rafto ()
Ordinul Național „Steaua României” în grad de mare cruce ()
Comandor al Legiunii de Onoare​ ()
docteur honoris causa de l'université libre de Bruxelles] ()
eredoctor van de Vrije Universiteit Brussel] ()[1]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Doina Cornea (n. , Brașov, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost o publicistă, traducătoare și disidentă anticomunistă din România.[7]

Biografie

Tatăl ei, Iacob Cornea, era originar din Ileni, județul Făgăraș, iar mama, Maria Cornea (născută Moga), era originară din Apahida.[8]

Doina Cornea a urmat școala primară la Reghin și școala medie la Târgu Mureș și Cluj. În anul 1948 a început studiile de franceză și italiană la Universitatea din Cluj. După terminarea studiilor a fost profesoară de ciclu gimnazial la o școală din Zalău. La Zalău s-a căsătorit cu Leontin Cornel Iuhas, un avocat din localitate. În 1958 s-a întors la Cluj, unde a fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai.

După cum a afirmat ea însăși, originea angajării sale politice s-a aflat la Strasbourg (Franța), în 1965, când era în vizită la prieteni. L-a văzut pe unul dintre ei criticându-l pe Charles de Gaulle în timp ce se aflau pe terasa unei cafenele. S-a așteptat să-l vadă arestat, fără întârziere, însă nu s-a întâmplat nimic. Dându-și seama de constrângerile care apăsau în România comunistă, i-a fost rușine, iar această rușine a incitat-o, puțin câte puțin, să acționeze.[9]

În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), Încercarea labirintului, urmat de alte patru traduceri-samizdat (din limba franceză), cărora le-a scris note și prefețe: Petru Gherman, Ieremia Valahul, Lao-tse, Tao te king, Gabriel Marcel, Dreptate și Adevăr, Ștefan Lupașcu, - partea de Trialog din Omul și cele trei etici ale sale.

Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”.[10] Textele ei erau un îndemn mai ales pentru tineri de a trăi în adevăr, pentru că minciuna împuținează ființa și usucă spiritul. A fost arestată la domiciliu, strada ei a fost blocată la ambele capete și i-au fost interzise vizitele. Cărțile ei „Scrisori deschise”, „Despre puterea fragilității” și „Despre libertate” sunt un bun exercițiu de spiritualitate.[11] În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, maltratări, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de securitate Alexandru Pereș.[12]

Împreună cu fiul ei, Leontin Horațiu Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987).

În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate.[13]

A fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.[14]

Activitatea după 1989

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia.

A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR). 

A fost membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria.

A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l'Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l'aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

Doina Cornea a decedat la 4 mai 2018, în locuința ei din Cluj-Napoca.[15] A fost înmormântată, cu onoruri militare, în Cimitirul Central din Cluj.[16]

Volume publicate

Publicistică

  • Liberté? Entretiens avec Michel Combes, suivis de lettres ouvertes adressées à Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Petre Roman (Ed. Criterion, Paris, 1990); Libertate? (Ed. Humanitas, București, 1992)
  • Scrisori deschise și alte texte (Ed. Humanitas, București, 1991)
  • Fața nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade (Ed. Dacia, Cluj, 1999); La face cachée des choses (Ed. Du Felin, Paris, 2000)
  • Puterea fragilității (Ed. Humanitas, București, 2006)
  • Jurnal. Ultimele caiete, Editura Fundației Academiei Civice, București, 2009, 288 p [17]

Traduceri

  • Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Ed. Dacia, Cluj, 1990; reeditare, Ed. Humanitas, București, 2007)
  • Gânduri pentru zilele ce vin, în colaborare cu Viorica Lascu (Ed. Dacia, Cluj, 1995)
  • Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (Ed. Dacia, Cluj, 1997, reeditare, 2006)
  • Vladimir Ghika, Fragmente postume (Ed. Dacia, Cluj, 2003)

Premii și distincții

Strada care îi poartă numele din Cluj-Napoca

A primit un mare număr de distincții, titluri și premii, dintre care cele mai importante sunt:

Memoria

În data de 7 martie 2020 a avut loc la Cluj concertul caritabil „Lumina din întuneric”, cu scopul înființării casei memoriale „Doina Cornea”.[20] Fosta stradă Alba Iulia din municipiul Cluj-Napoca îi poartă numele, începând din anul 2020.[21][22]

De asemenea, Bulevardul Vasile Milea din București a fost redenumit Bulevardul Doina Cornea, în memoria ei.

Note

  1. ^ Eredoctoraten CAVA (în neerlandeză) 
  2. ^ a b Doina Cornea, Autoritatea BnF 
  3. ^ Doïna Cornéa, Babelio 
  4. ^ Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme (în franceză) 
  5. ^ Doina Cornea a murit în locuinţa sa din Cluj-Napoca, Mediafax, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ „Doina Cornea, simbolul demnității românești: „Nu mai avem josnicul drept de a fi laşi, ipocriţi, fricoşi, corupţi"”. Recorder. . Accesat în . 
  8. ^ Doi ani de la moartea Doinei Cornea, adevarul.ro, 4 mai 2020.
  9. ^ „Mort de Doina Cornea, figure de la résistance roumaine au communisme”. Accesat în . 
  10. ^ Bianca Pădurean (), Pagina de istorie: Doina Cornea, bătută de Securitate, decorată de Papă, Regele Mihai și Republica Franceză, RFI România: Actualitate, informații, știri în direct, arhivat din original la , accesat în  
  11. ^ Rosetti, Adina (). Nesupusele: 100 de femei pentru 100 de zile de Românie Modernă. 2. Univers. p. 79. 
  12. ^ „crji.org :: Lista cu cadrele Securitatii din perioada 1949-1989 (5)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Cristian Vasile, Între Vatican și Kremlin. Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist, București 2004, pag. 310.
  14. ^ Doina Cornea a murit în locuința sa din Cluj-Napoca, mediafax.ro, 4 mai 2018 (accesat la 4 mai 2018)
  15. ^ Florin Marin (), „Doina Cornea a murit”, Agerpres.ro, arhivat din original la , accesat în  
  16. ^ „Fosta disidentă Doina Cornea, condusă pe ultimul drum de peste 400 de persoane”, HotNews.ro, , accesat în  
  17. ^ „Pedagogia suferinței“, Silvia Dumitrache, Observator cultural - numărul 473, mai 2009, accesat la 31 ianuarie 2014
  18. ^ Doina Cornea: „Voi nu puteți fi înfrânți. Nici o jertfă în istorie nu este de prisos”, romania.europalibera.org, 7 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.
  19. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 156. 
  20. ^ In memoriam: Doina Cornea, concertul caritabil de la Cluj, romania.europalibera.org, 9 martie 2020. Accesat la 4 mai 2020.
  21. ^ „Strada din Cluj-Napoca pe care a locuit Doina Cornea îi va purta numele fostei disidente”, Descoperă.ro, , accesat în  
  22. ^ Remus Florescu (), „O stradă din Cluj-Napoca se va numi Doina Cornea. Primul pas spre repararea unei nedreptăți rușinoase”, Adevărul, accesat în  

Bibliografie

  • Rosetti, Adina; Andone, Cristina; Grünberg, Laura; Iordan, Iulia; Pătrașcu, Victoria (), Nesupusele: 100 de femei pentru 100 de ani de Românie modernă, 2, București: Univers, ISBN 978-973-341-141-3 
  • Marcu, George; Ilinca, Rodica. Enciclopedia personalităților feminine din România. București: Meronia, 2012. ISBN 978-973-7839-77-0
  • Protagoniști ai vieții publice: decembrie 1989 - decembrie 1994. vol. 1. București: "Rompres", 1994

Legături externe

Articole biografice

Interviuri

Interviuri despre Revoluție