Elena Jianu

Aspect mută în bara laterală ascunde
Elena Jianu
Informații generale
Nume complet Elena Rado-Jianu
Data nașterii 7 septembrie 1928(1928-09-07)
Locul nașterii Cristuru Secuiesc, România
Naționalitate Română
Poreclă Ilu
Post Inter dreapta
Cluburi de juniori
Ani Club
Textila Sfântu Gheorghe
Cluburi de seniori*
Ani Club
1949–1962 Știința ICF București
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1953–1960 România (în 11) 21 (28)
Titluri
1955–1960 Căpitan (România)
Echipe antrenate
1955, 1975 Știința ICF București
Palmares
Campionatul Mondial
Aur Țările de Jos 1960 (Echipă)
Aur R.F.Germania 1956 (Echipă)
Distincții

* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Echipa României cu trofeul Campionatului Mondial din 1960. Elena Jianu, a doua din stânga, rândul de sus.

Elena Jianu (născută Ilona Radó, 7 septembrie 1928, în Cristuru Secuiesc) a fost o handbalistă din România, dublă campioană mondială cu echipa națională în 11 jucătoare a României. Alintată „Ilu”, Jianu a evoluat pe postul de intermediar drepta și a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei României.

Elena Jianu a debutat la echipa națională în 1953, a jucat în 21 de meciuri internaționale și a înscris 28 de goluri.

Biografie

Ilona Radó a început să joace handbal la Cristuru Secuiesc, cu profesorul Károly Kiss, și a efectuat cu echipa locală câteva turnee la Sighișoara, Mediaș sau Odorheiu Secuiesc, unde a obținut rezultate destul de bune. Între timp, familia Radó s-a mutat la Sfântu Gheorghe, unde Ilona a urmat cursurile Liceului „Székely Mikó” și a devenit componentă a echipei de handbal pentru tineret a acestuia. Într-una din zile, antrenorul echipei Textila Sfântu Gheorghe a urmărit antrenamentele tinerelor eleve și le-a invitat pe Ilona Radó și Iosefina Ugron să se alăture echipei de senioare.

În 1949 Radó a fost selecționată de antrenorul Bruno Holzträger în lotul lărgit al României care a disputat prima partidă internațională de după război, la Timișoara, împotriva Ungariei, însă handbalista nu a jucat. Într-un interviu din ziarul Háromszék, ea a rememorat frustrarea pe care a simțit-o stând pe banca de rezerve, în timp ce Holzträger a continuat să folosească aceleași jucătoare pe teren, deși unele erau accidentate și șchiopătau.

După absolvirea colegiului, Radó a fost admisă la Institutul de Cultură Fizică din București și a devenit o componentă de bază a Științei ICF, echipa de handbal în 11 jucătoare a acestuia, înființată în 1949. În același an, Ilona Radó a participat cu CSU București, numele din 1949-1950 al Științei ICF, la a patra ediție a campionatului republican, desfășurată la acea vreme cu doar patru echipe. Partidele finale au avut loc pe 30 octombrie 1949. Cu o victorie, chiar și la limită, împotriva echipei Record Mediaș, „studentele” ar fi putut câștiga turneul, însă CSU București a fost învinsă cu 4–1 (0–1) și s-a clasat în final pe locul al treilea, în timp ce Record Mediaș a devenit campioana României.

În 1950, Radó și Știința ICF București s-au clasat pe locul al doilea în campionatul republican, iar în 1951 pe locul al treilea. Prima mare performanță a echipei a venit în 1952, când Știința a câștigat campionatul național feminin.

Radó s-a căsătorit în 1953, iar presa sportivă a mai menționat-o pentru scurtă vreme sub numele Ilona Radó-Jianu, însă începând de la sfârșitul lunii august 1953, numele ei apare în articolele de presă ortografiat în general Elena Rado-Jianu, respectiv Elena Jianu, o modalitate de românizare răspândită în perioada comunistă.

În vara anului 1953, Jianu a făcut parte din echipa națională de handbal de câmp a României care a câștigat medalia de argint la prima ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la București.

În 1955, Știința ICF București s-a clasat din nou pe locul al doilea în campionatul republican. Tânăra Jianu a fost antrenorul-jucător al echipei, devenind astfel prima femeie antrenor din handbalul românesc. În același an, Elena Jianu a obținut cu echipa României medalia de aur la a doua ediție a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurată la Varșovia.

În 1956, Elena Jianu a fost căpitanul echipei în 11 jucătoare a României care a câștigat medalia de aur la Campionatul Mondial desfășurat în R.F. Germania. Ziarul Steagul Roșu din 10 iulie 1956 a consemnat că „linia de atac, magistral di­rijată de căpitana echipei Elena Jianu, a reușit datorită jocului avîntat al componentelor sale”.

În noiembrie 1956, în cadrul unei ceremonii simbolice și în prezența a peste 5000 de spectatori, o copie a flăcării olimpice a fost aprinsă la Sala Floreasca pentru a marca începerea Jocurilor Olimpice de la Melbourne. Elena Jianu s-a aflat printre membrii gărzii de onoare a flăcării olimpice.

În 1957, prin Hotărârea nr. 36 din 9 ianuarie a Consiliului de Mi­niștri, Elena Jianu a fost inclusă în componența Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri al României. În august 1957, Elena Jianu a făcut parte din echipa națională a României care a câștigat medalia de argint la Jocurile Sportive Internaționale Prietenești, desfășurate la Moscova și organizate după modelul Jocurilor Olimpice de vară.

Jianu a continuat să joace pentru Știința București, dar echipa nu s-a mai clasat pe podium în campionatele republicane din 1958 și 1959.

În 1960, handbalista a fost căpitanul selecționatei orașului București care a câștigat ediția a doua a Trofeului Carpați. Tot în 1960, Jianu s-a clasat cu Știința București pe locul întâi atât în campionatul național în 11 jucătoare, cât și în cel în 7 jucătoare. Însă cea mai mare performanță din acel an a fost câștigarea medaliei de aur la Campionatul Mondial desfășurat în Țările de Jos.

Cu două titluri mondiale la activ, handbalista s-a retras din activitate la sfârșitul anului 1960, dar a revenit și a mai jucat un an pentru Știința București.

După retragere, Jianu a rămas în București și a continuat să lucreze ca asistent, apoi lector universitar la catedra de handbal a Institutului de Educație Fizică și Sport (I.E.F.S.), până la ieșirea la pensie. Din această poziție, ea a continuat să aibă o bogată activitate atât ca profesor, cât și ca antrenor sau oficial sportiv. Într-un interviu din octombrie 1977, Ioan Kunst-Ghermănescu, președintele Federației Române de Handbal, amintea: „În secția noastră de la I.E.F.S. avem cadre didactice cu nivel ridicat și prestanță profesională recunoscută, cum sînt șefii de lucrări Elena Jianu, maestră emerită a sportului, Valeriu Gogâltan, antrenor al echipei naționale ”.

Elena Jianu a activat și ca oficial federal, fiind aleasă în câteva mandate succesive în Biroul Federației Române de Handbal. Ca antrenor, ea a pregătit în câteva rânduri echipa I.E.F.S. București, spre exemplu ca antrenor secund în ediția 1974-1975 a Cupei Campionilor Europeni. De asemenea, în 1968 a fost antrenorul secund al selecționatei de tineret a orașului București care a participat la un turneu la Rostock, în R.D. Germană.

În decembrie 1986, în Sala Sporturilor din Sfântu Gheorghe, în prezența a aproximativ 1000 de spectatori, s-a desfășurat un meci de handbal demonstrativ între o echipă alcătuită din foste mari handbaliste ale clubului CSM din localitate și o selecționată a campioanelor mondiale din 1956, printre care Ilona Nagy-Klimovski, Elena Jianu sau Iosefina Ștefănescu-Ugron. CSM Sfântu Gheorghe a câștigat partida cu scorul de 19–17 (10–11), dar presa locală a consemnat că „Ilona Radó Jianu a organizat cu imaginație jocul și nu a fost vina ei că nu toate atacurile s-au sfârșit cu gol”.

Palmares

Cu echipe de club

În 7 jucătoare În 11 jucătoare Cu echipa națională

Distincții individuale

Prin Decizia nr. 305 din 29 aprilie 1956 a președintelui Comite­tului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Mi­niștri, Elenei Jianu i-a fost acordat titlul de Maestru al Sportului. Insigna care însoțea această distincție i-a fost înmânată pe 5 iunie 1956, în cadrul unei festivități care a avut loc la sediul Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport.

Pe 12 iulie 1956, la același sediu al Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lângă Consiliul de Miniștri, a avut loc o nouă festivitate prin care Elenei Jianu și celorlalte handbaliste câștigătoare ale Campionatului Mondial din 1956 li s-a decernat titlul de Maestru Emerit al Sportului.

Pe 17 mai 1961, în prezența lui Ștefan Voitec, vicepreședintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, a lui Grigore Geamănu, secretar al aceleiași instituții, și a altor demnitari, Elenei Jianu i-a fost înmânată medalia „Ordinului Muncii” clasa a II-a „pentru merite deose­bite în pregătire și pentru rezultatele obținute la Campionatele Mondiale”.

În noiembrie 1968, nouă maestre emerite ale sportului, printre care și Elena Jianu, au fost premiate de Federația Română de Handbal.

În iunie 2009, ea a fost decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 1 baretă.

Lucrări

Articole de presă

Referințe

  1. ^ „Handbal: Lista campionilor mondiali, omagiați la Festivalul Handbalului Românesc”. The Epoch Times. 11 iunie 2009. Arhivat din originalul de la 1 ianuarie 2022. Accesat în 4 martie 2022. 
  2. ^ a b c d e f g h i Károly Áros (2 martie 2015). „Mesél a múlt | Rodó Ilona”. Háromszék (în maghiară). Arcanum (nr. 7433 (anul XXVII)): 7. Accesat în 4 martie 2022. 1928. szeptember 7-én született Székelykeresztúron 0 
  3. ^ Károly Áros (5 februarie 2007). „Jianuné Radó Ilona”. Háromszék (în maghiară). Arcanum (nr. 7433 (anul XXVII)): 5. Accesat în 4 martie 2022. 
  4. ^ Constantin Popescu (ed.). „Palmares de onoare 1936 - 2014” (PDF). Federația Română de Handbal. p. 35. Accesat în 4 martie 2022. 
  5. ^ Károly Áros (11 octombrie 2010). „Emlékezzünk az egyetemes magyar sport nagyjaira | Nagy Irén”. 3szek.ro (în maghiară). Háromszék. Arhivat din original la 4 februarie 2022. Accesat în 4 martie 2022. 
  6. ^ „PRIMELE MEDALII 1946 – 1962”. popescu-colibasi.go.ro. Accesat în 4 martie 2022. echipa de fete predând-o colegei ELENA JIANU “ILU”. 
  7. ^ Constantin Popescu (4 august 1956). „Însemnările unui antrenor (II)”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2862 (anul XII)): pag. 6. Accesat în 4 martie 2022. 
  8. ^ „Căpitanul de echipă”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3593 (anul XVI)): pag. 3. 5 aprilie 1960. Accesat în 4 martie 2022. Elena Jianu, căpitan al echipei reprezentative de handbal — feminin, se impune în fiecare meci prin remarcabilele calități tehnice, printr-o desăvîrșită conduită sportivă. 
  9. ^ „ECHIPA MAESTRELOR EMERITE!”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3665 (anul XVI)): pag. 8. 13 august 1960. Accesat în 4 martie 2022. 
  10. ^ Constantin Popescu (ed.). „Palmaresul individual și al echipelor naționale în competițiile interțări 1936-2014” (PDF). Federația Română de Handbal. frh.ro. pp. 39 (poz.38). Accesat în 4 martie 2022. 
  11. ^ Károly Áros (18 februarie 2008). „Kézilabda | Lenni vagy nem lenni?”. 3szek.ro (în maghiară). Háromszék. Arhivat din original la 5 februarie 2022. Accesat în 4 martie 2022. 
  12. ^ a b c d e f g Constantin Popescu (ed.). „Reconstrucție-Consolidare-Glorie 1946-1962” (PDF). Federația Română de Handbal. frh.ro. pp. 2–3, 4, 6–8, 11, 35–36. Accesat în 4 martie 2022. 
  13. ^ a b „CAMPIONATUL NAȚIONAL FEMININ DE HANDBAL IA SFÂRȘIT AZI”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 1522 (anul V)): pag. 3. 30 octombrie 1949. Accesat în 4 martie 2022. 
  14. ^ „RECORD (MEDIAȘ) CAMPIOANĂ NAȚIONALĂ LA HANDBAL FEMININ”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 1523 (anul V)): pag. 1. 31 octombrie 1949. Accesat în 4 martie 2022. 
  15. ^ „Știința Timișoara campioană feminină de handbal a R.P.R. pe anul 1953”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2339 (anul IX)): pag. 4. 23 noiembrie 1953. Accesat în 4 martie 2022. 
  16. ^ Ștefania Tudor; Ef. Ionescu (9 iulie 1953). „Remarcabila comportare a echipelor noastre de handbal în jocurile internaționale din Capitală”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2257 (anul IX)): pag. 8. Accesat în 4 martie 2022. BUCUREȘTI: Ana Starck, Aurora Bran, Brunhilda Neurohr, Iuliana Boier, Erika Blahm, Adela Theile, Ilona Rado-Jianu,  
  17. ^ „JOCURI FEMININE”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2280 (anul IX)): pag. 3. 12 august 1953. Accesat în 4 martie 2022. Au marcat: Ilona Nagy (5), Gerda Homen (3), Ilona Rado-Jianu și Elena Pădureanu. 
  18. ^ „Jocurile de handbal de eri”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2281 (anul IX)): pag. 4. 13 august 1953. Accesat în 4 martie 2022. Au marcat: Elena Ștefănescu (3), Erica Blahm (3), Ana Balint (3), Ilona Rado-Jianu (3), . 
  19. ^ a b „Sportivi români distinși cu medalii la Festival”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2288 (anul IX)): pag. 5. 22 august 1953. Accesat în 4 martie 2022. HANDBAL: Brunhilda Neurohr, Elena Pădureanu, Elena Rado-Jianu, Ana Starck, . 
  20. ^ „Despre întâlnirea dintre cele două finaliste ale campionatului republican feminin”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2340 (anul IX)): pag. 4. 24 noiembrie 1953. Accesat în 4 martie 2022. În acest fel, oricare din înaintașele I.C.F.-ului și în special Elena Jianu, care a fost foarte mult jucată, . 
  21. ^ „SUB AL PĂCII STINDARD | Noi succese ale sportivilor romîni la Festival” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 1956 (anul XI, seria a II-a)): pag. 4. 13 august 1955. Accesat în 4 martie 2022. 
  22. ^ „Noi medalii de aur cucerite de sportivii romîni la Festival” (PDF). Scînteia. Bibliotecadeva.eu (nr. 3361 (anul XXIV)): pag. 4. 13 august 1955. Accesat în 4 martie 2022. 
  23. ^ „Strălucitul succes al handbalistelor noastre”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 427 (anul II)): pag. 4. 13 august 1955. Accesat în 4 martie 2022. 
  24. ^ „Cum a obținut echipa noastră marea performanță”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2846 (anul XII)): pag. 1. 8 iulie 1956. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  25. ^ „Echipa feminină de handbal a R.P.R.–campioană mondială”. Scînteia. Arcanum.com (nr. 3644 (anul XXV)): pag. 1–2. 10 iulie 1956. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  26. ^ Petre Capră (10 iulie 1956). „Jucătoarele noastre de handbal s-au dovedit a fi cele mai bune din lume”. Munca. Arcanum.com (nr. 2711 (anul XII)): pag. 1. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  27. ^ „Echipa de handbal a R.P.R. a cîștigat campionatul mondial”. Steagul Roșu. Arcanum.com (nr. 708 (anul III)): pag. 1, 3. 10 iulie 1956. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  28. ^ a b „Flacăra olimpică nu arde numai la Melbourne..”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2925 (anul XII)): pag. 1. 24 noiembrie 1956. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  29. ^ „Componența Comitetului pentru Cultură Fizică și Sport de pe lîngă Consiliul de Miniștri”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2952 (anul XIII)): pag. 1. 22 ianuarie 1957. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  30. ^ „Jocurile sportive prietenești” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2566 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. 7 august 1957. Accesat în 4 martie 2022. Medaliile de aur în competiția feminină de handbal au revenit jucătoarelor echipei R. D. Germane care în ultimul meci au obținut victoria grea cu 5-4 (2-2) în fața echipei U.R.S.S. Echipa R.P.R. s-a clasat pe locul doi. 
  31. ^ „În cea de a IV-a zi a Jocurilor sportive prietenești de la Moscova” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2563 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. 3 august 1957. Accesat în 4 martie 2022. Cele mai bune jucătoare din echipa noastră au fost Jianu, Dobre și Windt. 
  32. ^ Călin Antonescu; A. Vasiliu (25 ianuarie 1960). „Reprezentativele Capitalei au cucerit „Cupa orașului București"”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3552 (anul XV)): pag. 1, 3. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  33. ^ Călin Antonescu (26 ianuarie 1960). „„Progresul handbalului în 7 din Romînia este de-a dreptul uimitor" — declară Honry Christensen, antrenorul echipei masculine H.C. Copenhaga”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3553 (anul XV)): pag. 4. Accesat în 4 ianuarie 2022. Maestra emerită a sportului Elena Jianu, căpitana echipei orașului București, primește frumosul trofeu din mîna tov. Petre Capră  
  34. ^ „HANDBAL | Știința București păstrează încă un an titlul de campioană republicană feminină”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3645 (anul XVI)): pag. 6. 9 iulie 1960. Accesat în 4 martie 2022. 
  35. ^ Dan Gîrleșteanu (13 februarie 1960). „Handbal în 7 | Întrecînd pe Rapid în meciul decisiv, Știința București a cucerit titlul de campioană a țării”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3563 (anul XV)): pag. 4. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  36. ^ Dan Gîrleșteanu (23 februarie 1960). „Handbal în 7 | OMOGENITATE, VALOARE TEHNICĂ RIDICATĂ, VOINȚĂ — TITLUL DE CAMPIOANĂ A ȚĂRII”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3569 (anul XV)): pag. 7. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  37. ^ Lucian Grigorescu (20 iunie 1960). „Handbalistele noastre din nou campioane mondiale”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3635 (anul XVI)): pag. 8. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  38. ^ „HANDBAL | ȘTIINȚA ȘI RAPID ÎNVINGĂTOARE ÎN CUPLAJUL FEMININ BUCUREȘTEAN”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3895 (anul XVII)): pag. 2. 18 septembrie 1961. Accesat în 4 ianuarie 2022. Câștigătoarele „C.C.E.”, în continuă revenire de formă și cu o plăcută reapariție în rîndurile formației, Elena Jianu  
  39. ^ Ion Poștașu (2 februarie 1963). „Poșta magazin”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 4180 (anul XIX)): pag. 7. Accesat în 4 ianuarie 2022. Elena Jianu, fosta căpitană a echipei noastre naționale de handbal s-a retras din activitatea competițională. Ea activează însă tot pe tărîmul culturii fizice și al sportului, fiind asistentă la I.C.F. 
  40. ^ Horia Alexandrescu (9 martie 1977). „La I.E.F.S. s-a reluat activitatea de învățămînt | STUDENȚII ȘI CADRELE DIDACTICE ÎN SĂLILE DE CURSURI”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8495 (anul XXXIII)): pag. 1–2. Accesat în 4 ianuarie 2022. Și orele practice s-au reluat, dovadă că studenții de la specializarea handbal sînt prezenți pe teren împreună cu lectorii universitari Elena Jianu, Ion Bota și Haralambie Firan. 
  41. ^ „Ziarul întreabă federațiile răspund”. Sportul. Arcanum.com (nr. 8687 (anul XXXIII)): pag. 1–2. 21 octombrie 1977. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  42. ^ Hristache Naum (24 februarie 1969). „Geneza succeselor handbalului românesc”. Sportul. Arcanum.com (nr. 465 (5899, anul XXV)): pag. 1, 3. Accesat în 4 ianuarie 2022. Nici ceilalți membri nu sunt în afara activității. prof. Elena Jianu a realizat un studiu privind activitatea secțiilor de handbal din cluburile studențești  
  43. ^ „OBIECTIVE MAXIMALE PENTRU HANDBALUL ROMÂNESC LA CAMPIONATUL MONDIAL ȘI J.O. '76 -PLENARA F.R.HANDBAL-”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7671 (anul XXX)): pag. 1–2. 12 februarie 1974. Accesat în 4 ianuarie 2022. De asemenea, numărul membrilor Biroului F.R.H. a fost mărit de la 15 la 17. Iată componența acestuia: Ioan Kunst-Ghermănescu — președinte, Dumitru Costea, Ioan Florea și Gh. Săvescu — vicepreședinți, Lucian Grigorescu — secretar general, Nicolae Nedef și Gabriel Zugrăvescu — antrenori federali, Varac Pelenghian, Constantin Popescu, Vasile Sidea, Ioan Sîrboiu, Mihai Tîrnoveanu, Elena Jianu, Ioan Istrate, Eugen Trofin, Dumitru Șerban și Cornel Oțelea — membri. 
  44. ^ „I.E.F.S.-SPARTAK KIEV ȘI STEAUA-BORAC BANJA LUKA”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7966 (anul XXXI)): pag. 1. 27 februarie 1975. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  45. ^ Hristache Naum (1 martie 1975). „Echipele noastre în semifinalele C.C.E. la handbal”. Sportul. Arcanum.com (nr. 7968 (anul XXXI)): pag. 7. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  46. ^ „București-tineret (f) și Politehnica Galați (m) la turneul de la Rostock”. Sportul. Arcanum.com (nr. 53 (5487, anul XXIV)): pag. 1. 5 ianuarie 1968. Accesat în 4 ianuarie 2022. 
  47. ^ a b „kézilabda | MSC—VÁLOGATOTT 19—17 (10—11)”. Megyei Tükör (în maghiară). Digitéka (nr. 4630 (anul XIX)): 3. 18 decembrie 1986. Arhivat din original la 8 martie 2022. Accesat în 4 martie 2022. Jianuné Radó Ilona ötletesen szervezte a játékok, s igazán nem rajta múlott, hogy nem gólig tartott minden támadás; 0 
  48. ^ „NOI MAEȘTRI Al SPORTULUI”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2807 (anul XII)): pag. 1. 30 aprilie 1956. Accesat în 4 martie 2022. 
  49. ^ „Festivitatea înmânării insignei de maestru al sportului unui nou lot de sportivi fruntași”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2828 (anul XII)): pag. 1. 7 iunie 1956. Accesat în 4 martie 2022. 
  50. ^ „Decernarea titlului de maestră emerită a sportului jucătoarelor din echipa feminină de handbal a R. P. Romîne”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 2849 (anul XII)): pag. 1. 14 iulie 1956. Accesat în 4 martie 2022. 
  51. ^ Agerpres (13 iulie 1956). „Jucătoarele echipei de handbal a R.P.R. – maestre emerite ale sportului” (PDF). Scînteia tineretului. Bibliotecadeva.eu (nr. 2238 (anul XII, seria a II-a)): pag. 4. Accesat în 4 martie 2022. 
  52. ^ „Solemnitatea decorării unor sportivi, antrenori și activiști sportivi fruntași”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 3825 (anul XVII)): pag. 1. 18 mai 1961. Accesat în 4 martie 2022. 
  53. ^ „O altă premiere festivă a handbalului”. Sportul popular. Arcanum.com (nr. 379 (5813, anul XIV)): pag. 1. 28 noiembrie 1968. Accesat în 4 martie 2022. 
  54. ^ „DECRET nr. 905 din 31 mai 2009”. Președintele României. Portal Legislativ. 31 mai 2009. Accesat în 4 ianuarie 2022. 

Legături externe