Energie cinetică

Parte a seriei de articole despre
Mecanică clasică
${\displaystyle {\vec {F}}=m{\vec {a}}}$ Principiul al II-lea al mecanicii
Istorie Cronologie
Ramuri Cinematică Dinamică Mecanică cerească aplicată a mediilor continue statistică Statică
Concepte Accelerație Energie cinetică potențială de rotație Forță aparentă contact frecare suprafață volum Impuls Inerție Lucru mecanic virtual Masă Moment cinetic de inerție Principiul lui D'Alembert Putere Randament mecanic Sistem de referință inerțial neinerțial Spațiu Timp Viteză relativă
Formulări Legile lui Newton Mecanică analitică Mecanică lagrangiană Mecanică hamiltoniană Ecuația Hamilton–Jacobi
Subiecte de bază Deplasare Legea atracției universale Mișcare ecuații armonică rectilinie Solid rigid
Rotație Rotație Sistem de referință în rotație Viteză unghiulară Accelerație unghiulară Forță centripetă centrifugă Forța Coriolis Frecvență Oscilație oscilator armonic amortizare Pendul conic Vibrație
Oameni de știință Galileo Huygens Newton Kepler Horrocks Halley Euler d'Alembert Clairaut Lagrange Laplace Hamilton Poisson Daniel Bernoulli Johann Bernoulli Cauchy
Categorii Mecanică clasică
v d m

Energia cinetică a unui corp aflat în mișcare este acea energie datorată mișcării (de translație) cu viteza v. Ea este egală cu lucrul mecanic necesar pentru a modifica (accelera) viteza corpului din repaus la viteza curentă v.

Lordului Kelvin i se atribuie crearea termenului energie cinetică, în perioada anilor 1849-1851^[1]. Adjectivul „cinetică” provine din greacă veche : κίνησις (kinesis), cuvântul grecesc pentru „mișcare”.

Energia cinetică este o mărime scalară egală cu semiprodusul dintre masa punctului material (corpului) și pătratul vitezei sale.

Energia cinetică sau energia de mișcare a unui corp de masă m, aflat în mișcare de translație cu viteza ${\displaystyle {\vec {v}}}$ în raport cu un sistem de referință inerțial, notată cu ${\displaystyle E_{c}}$, este definită de relația:

${\displaystyle E_{c}={\frac {mv^{2}}{2}}}$

Energia cinetică este o mărime fizică de stare, spre deosebire de lucrul mecanic, care este o mărime fizică de proces.

Conceptul de energie cinetică a fost definit la mijlocul secolului XIX.

Unitatea de măsură în SI este joule: ${\displaystyle _{SI}=_{SI}\cdot _{SI}^{2}=1kg\cdot 1{\frac {m^{2}}{s^{2}}}=1{\frac {kg\cdot m}{s^{2}}}\cdot 1m=1N\cdot 1m=1J}$

Pentru un corp oarecare (punct material) din legea fundamentală a dinamicii prin înmulțirea scalară cu dr a ambilor membri se obține ${\displaystyle m_{i}{\frac {dv}{dt}}dr=Fdr}$.

Mai departe se obține în membrul stâng al egalității anterioare ${\displaystyle dE_{c}=m\cdot vdv}$ care se integrează de la 0 la viteza curentă v obținându-se formula de mai sus ${\displaystyle E_{c}={\frac {1}{2}}mv^{2}}$. Se presupune implicit energie cinetică zero în repaus.

Variația energiei cinetice a punctului material este egală cu lucrul mecanic al rezultantei forțelor care acționează asupra acestuia, în mișcarea respectivă.

Variația energiei cinetice a unui punct material care se deplasează în raport cu un sistem de referință inerțial este egală cu lucrul mecanic efectuat de forța rezultantă care acționează asupra punctului material în timpul acestei variații.

${\displaystyle \Delta E_{c}=L}$

• Eugeniu Potolea Legile și principiile fizicii Editura Adevărul Bucuresti 2001

• Masă
• Viteză
• Joule
• Energie cinetică de rotație
• Putere motrice
• Sistem termodinamic
• Sistem de recuperare a energiei cinetice

	Portal Fizică
	Portal Energie