Fisiune spontană

În acest articol, vom explora subiectul Fisiune spontană din diferite perspective și abordări. Fisiune spontană este o problemă foarte importantă astăzi, deoarece afectează un spectru larg de oameni și contexte. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza importanța Fisiune spontană, impactul său asupra societății și câteva soluții sau abordări posibile pentru a aborda această problemă în mod eficient. Prin reflecție și analiză critică, vom căuta să înțelegem mai bine Fisiune spontană și relevanța sa în viața de zi cu zi.

Fisiunea spontană este un caz particular al fenomenului de fisiune nucleară prin care un nucleu instabil al unui element greu fisionează în două fragmente (produși) de fisiune cu mase aproximativ egale și cu eliberarea unei mari cantități de energie de origine nucleară.

Procesul de fisiune spontană a fost descoperit în 1940 de către savanții sovietici Georgy Nikolayevich Flyorov și Konstantin Antonovich Petrzhak în cazul 238U.[1] S-a demonstrat ulterior că poate avea loc pentru orice specie nucleară cu masă de cel puțin 230 u.a.m.

Note

  1. ^ G. Scharff-Goldhaber and G. S. Klaiber (1946). "Spontaneous Emission of Neutrons from Uranium". Phys. Rev. 70 (3–4): 229–229