Grigore al IV-lea al Constantinopolului

În lumea de astăzi, Grigore al IV-lea al Constantinopolului a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. De la apariția sa, Grigore al IV-lea al Constantinopolului a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă, generând dezbateri și conversații în diferite domenii. Influența sa s-a extins la diverse aspecte ale vieții de zi cu zi, impactând atât societatea, cât și cultura populară. În acest articol, vom explora în detaliu și în profunzime importanța și relevanța lui Grigore al IV-lea al Constantinopolului, pentru a oferi o imagine de ansamblu completă și actualizată a acestui subiect fascinant.

Grigore al IV-lea al Constantinopolului
Date personale
PoreclăΣτραβοαμασείας Modificați la Wikidata
Născutsecolul al XVI-lea Modificați la Wikidata
Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
DecedatRodos, Administrația descentralizată a Mării Egee⁠⁠(d), Grecia Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot​ Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Grigore al IV-lea (în greacă Γρηγόριος Δ΄, transliterat: Grigorios 4; n. secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman – , Rodos, Administrația descentralizată a Mării Egee⁠⁠(d), Grecia - d. după 1623) a fost un cleric ortodox grec, care a îndeplinit funcția de patriarh ecumenic al Constantinopolului timp de două luni în 1623.

Biografie

Înainte de a fi ales patriarh al Constantinopolului, Grigore al IV-lea a fost mitropolit de Amasya. La momentul alegerii sale, el era bătrân și orb de un ochi, așa că i s-a dat numele de Stravoamaseias (în greacă Στραβοαμασείας), adică orbul din Amasya.[1]

Scurta sa perioadă de păstorire a avut loc în contextul conflictului religios dintre patriarhul procalvin Chiril Lukaris, susținut de ambasadorii protestanți olandez și englez în capitala otomană, și oponenții săi susținuți de ambasadorii catolici francezi, austrieci și venețieni. Aceștia din urmă au reușit să-l convingă pe marele vizir să-l detroneze pe Chiril Lukaris la 12 aprilie 1623 și să-l numească în locul său pe Grigore al IV-lea, conducătorul fracțiunii prooccidentale.[2]

Grigore al IV-lea s-a dovedit a fi incompetent și nu a putut plăti taxa de numire (peshtesh) datorată sultanului otoman.[2] În plus, mitropoliții și episcopii erau nemulțumiți de el pentru că nu fusese ales canonic de Sfântul Sinod. Astfel, la 18 iunie 1623, Sfântul Sinod l-a detronat pe Grigore al IV-lea și l-a ales oficial pe mitropolitul Antim al Adrianopolului în locul său.[1]

După destituirea sa, Grigore al IV-lea a fost exilat pe insula Rodos.[3] Data morții sale nu este cunoscută.

Note

  1. ^ a b C. Emerau (). „Lucar Cyrille”. Dictionnaire de Theologie Catholique. 9. Paris: Letouzey et Ané. 1005-6. 
  2. ^ a b Frazee, Charles (). Catholics and sultans : the church and the Ottoman Empire, 1453-1923. London: Cambridge University Press. p. 85. ISBN 0-521-02700-4. 
  3. ^ Kiminas, Demetrius (). The Ecumenical Patriarchate. Wildside Press LLC. p. 39. ISBN 978-1-4344-5876-6. 

Bibliografie


Funcții religioase
Predecesor:
Chiril I Lukaris 		Patriarh ecumenic al Constantinopolului
12 aprilie - 18 iunie 1623 		Succesor:
Antim al II-lea