Ion Enescu (medic)

În lumea de astăzi, Ion Enescu (medic) a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni. A devenit un punct de discuție și dezbatere în diferite domenii, fie la nivel personal, profesional sau academic. Impactul Ion Enescu (medic) a fost resimțit în societate într-un mod semnificativ, generând opinii contradictorii și declanșând cercetări și studii care încearcă să aprofundeze implicațiile sale. De la începuturile sale, Ion Enescu (medic) a captat atenția a milioane de oameni din întreaga lume, stârnind un interes real și motivând profesioniștii și experții să abordeze diversele sale fațete și dimensiuni. În acest context, este important să explorezi pe deplin rolul lui Ion Enescu (medic) astăzi și influența sa asupra vieții de zi cu zi, precum și să reflectăm asupra proiecției sale în viitor.

Ion Enescu

Academicianul Ion Enescu
Date personale
Născut23 august 1884
Porcești, România
Decedat14 martie 1972, (88 de ani)
Iași, Republica Socialistă România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
DomeniuMedicină internă, cardiologie
InstituțieFacultatea de Medicină din București
Facultatea de Medicină din Iași
Cunoscut pentruunul dintre întemeietorii cardiologiei românești
SocietățiAcademia Română (1955)
PremiiMedic emerit
Om de științã emerit
Membru titular al Academiei Române
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Enescu (n. 23 august 1884, Porcești, județul Roman, azi Moldoveni, județul Neamț – d. 14 martie 1972, Iași) a fost un medic român, membru titular al Academiei Române (1955), profesor la Facultatea de Medicină din Iași.[1]

Biografie

Ion Enescu a urmat studiile liceale la Liceul Internat din Iași unde a obținut bacalaureatul în 1902. Urmează studiile medicale la Facultatea de Medicină din București, între anii 1904-1911 fiind extern și intern al spitalelor Eforiei București. După obținerea titlului de doctor în medicină, în anul 1912, pleacă la Berlin pentru a se specializa în patologie (1913-1915) lucrând cu profesorii Wilhelm Krause⁠(en) și Johannes Orth⁠(en) la Institutul de anatomie patologică și, după 1918, se dirijează spre studiul cardiologiei lucrând la Viena cu profesorul Karel Frederik Wenckebach⁠(de).[2]

După întoarcerea în România Ion Enescu a ocupat, între anii 1918-1920, postul de medic secundar al spitalelor Eforiei București. În acești ani se situează și debutul carierei universitare, întâi ca asistent (1919) și apoi ca șef de lucrări (1920) la Clinica I Medicală a Universității din București. După 1920 a fost prosector al spitalului Colțea și, între anii 1921-1927, medic primar al Spitalului Central Chișinău. În 1924 a fost numit profesor titular la Catedra de Farmacologie a Facultății de Medicină a Universității din Iași și ulterior (1927) profesor la Catedra de Terapeutică din Iași. În 1932 devine medic primar al Spitalului „Sfântul Spiridon”,[2] post pe care îl va ocupa până la încetarea activității, spital în care va crea o clinică cu profil cardiologic[3].

Ion Enescu a fost interesat de numeroase aspecte ale bolilor cardiace și vasculare precum dinamica cardiacă și arterială în hipertensiunea arterială, în valvulopatii și insuficiența cardiacă sau modificările funcționale, electro- și vectocardiografice determinate de pneumopatiile cronice. A studiat, de asemenea, aspecte de farmacodinamie și farmacologie clinică ale diureticelor, digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor.[3]

Ordine și decorații

Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române:[2]

  • Crucea „Meritul Sanitar”;
  • Medalia Avântul Țării;
  • Ordinul Steaua României cu spade în grad de ofițer și apoi cavaler;
  • Crucea Regina Maria clasa II;
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[4]
  • Ordinul Muncii clasa a II-a (14 septembrie 1953)[5]
  • titlul de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” (5 august 1954) „pentru merite excepționale și realizări deosebite în domeniul ocrotirii sănătății oamenilor muncii”[6]
  • Ordinul Muncii clasa I (21 august 1954) „pentru merite deosebite pe tărîmul construcției de stat, economice, sociale și culturale, cu ocazia celei de a zecea aniversări a eliberării patriei noastre”[7]

In memoriam

În anul 1966 Academia Română a publicat un volum omagial la împlinirea vârstei de 80 de ani ca semn de apreciere a întregii activități desfășurate de academicianul Ion Enescu.[8]

Clinica a III-a Medicală a Spitalului „Sf. Spiridon” din Iași cu profil de cardiologie îi poartă numele.

Lucrări

  • Ion Enescu, Lecțiuni de balneologie (1946),
  • Ion Enescu, Nefropatii hematogene bilaterale (în colab., 1947),
  • Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor aparatului circulator (1947),
  • Ion Enescu, Terapeutica medicală a bolilor interne (1948),
  • Ion Enescu, Nevroza cu predominanța tulburărilor cardiace, Editura Medicală, București, 1956,
  • Ion Enescu, Insuficiența cardiacă (1960).

Vezi și

Note

  1. ^ Ionel Maftei, „Ion Enescu”, în Ionel Maftei, Personalități ieșene: Omagiu, Comitetul de cultură și educație socialistă al județului Iași, 1972, pp. 243-4.
  2. ^ a b c ***, „Ion Enescu”, Anuarul Universității Mihăilene Iași 1930-1935 Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universității Mihăilene, Iași, 1936, p. 219.
  3. ^ a b A. Cosovanu, „Ioan Enescu”, în Eugen Târcoveanu, Constantin Romanescu, Mihai Lițu, Ctitorii prestigiului - 125 de ani de învățământ medical superior la Iași, Editura „Gr. T. Popa”, UMF Iași, 2004, pp. 214-7.
  4. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 137.
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 371 din 14 septembrie 1953 pentru conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii”, unor cadre didactice din învățământul superior, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul II, nr. 34, 25 septembrie 1953, pp. 375–376.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 323 din 5 august 1954 pentru conferirea titlului de „Medic Emerit al Republicii Populare Romîne” unor medici, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 39, 14 august 1954, p. 334.
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 368 din 21 august 1954 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 42, 30 august 1954, p. 383.
  8. ^ Omagiu lui Ion Enescu: Cu prilejul împlinirii a 80 de ani, sub red. V. Rășcanu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966.

Legături externe