În lumea de astăzi, Maestrul cailor a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni din diferite domenii. Fie datorită impactului său asupra societății, a implicațiilor sale în viața de zi cu zi sau a semnificației sale în istorie, Maestrul cailor este un subiect care merită să fie analizat și discutat în profunzime. De la origini și până la impactul său astăzi, Maestrul cailor a stârnit interesul cadrelor universitare, experților și al publicului larg, motiv pentru care este esențial să-și exploreze diferitele margini și dimensiuni. În acest articol, ne vom adânci în lumea interesantă a Maestrul cailor, pentru a afla în detaliu despre caracteristicile, provocările și oportunitățile sale, cu scopul de a ne extinde cunoștințele și înțelegerea acestui subiect fascinant.
![]() | |||||||||
Regatul Roman 753 î.Hr. – 509 î.Hr. | |||||||||
Republica Romană 509 î.Hr. – 27 î.Hr. | |||||||||
| |||||||||
Magistrați obișnuiți | |||||||||
Magistrați extraordinari | |||||||||
Oficii și titluri onorifice | |||||||||
Politică și legislație | |||||||||
modifică |
Armata romană EXERCITUS•ROMANORUM | |||
![]() | |||
În Republica Romană, Maestrul cailor (Magister Equitum) era o funcție la dispoziția dictatorilor, persoana desemnată având funcția de locotenent principal al dictatorului. Cel mai celebru a fost Marc Antoniu, cel care l-a servit cu credință pe Iulius Cezar.
Titlul comes stabularis (stăpânul grajdurilor) are o istorie similară.
Funcția de dictator împreună cu cea de magister equitum au fost desființate de reformele constituționale ale lui Augustus. Totuși titlul de magister equitum a fost refolosit în timpul perioadei târzii a Imperiului Roman, când împăratul Constantin I l-a restabilit ca una din funcțiile militare supreme din armata romană alături de magister peditum ("maestrul infanteriei"). Totuși cele două funcții au fost unite într-una nouă, numită magister militum ("șeful armatei").