Cu această ocazie, vom intra în lumea captivantă a lui Managementul situațiilor de urgență. Acest subiect a captivat de-a lungul timpului atenția a nenumărate persoane, importanța și relevanța lui sunt incontestabile. Managementul situațiilor de urgență este un subiect care acoperă o gamă largă de aspecte și poate fi abordat din perspective diferite. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte ale Managementul situațiilor de urgență, de la origini până la impactul său astăzi. Suntem siguri că această analiză detaliată va fi de mare interes pentru cititorii noștri, întrucât Managementul situațiilor de urgență este un subiect care și-a pus amprenta în istorie și continuă să trezească un viu interes și astăzi.
Managementul situației de urgență reprezintă un ansamblul de activități desfășurate și procedurilor utilizate de factorii de decizie, instituțiile și serviciile publice abilitate pentru identificarea și monitorizarea surselor de risc natural, tehnologic, evaluarea informațiilor și analiza situației, elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acțiune și implementarea acestora în scopul restabilirii situației de normalitate
Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, denumit în continuare Sistem Național funcționează pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, asigurarea și coordonarea resurselor umane, materiale, financiare și de alta natura necesare restabilirii stării de normalitate. Sistemul Național este organizat de autoritățile administrației publice și se compune dintr-o rețea de organisme, organe și structuri abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe niveluri sau domenii de competenta, care dispune de infrastructura și de resursele necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege Scopul este de a reduce efectele dăunătoare ale tuturor pericolelor, inclusiv a dezastrelor.
Planificarea situațiilor de urgență are ca scop prevenirea apariției situațiilor de urgență, în cazul unui eveniment să se poată pune în funcțiune un plan de acțiune eficient pentru a atenua rezultatele și efectele oricăror situații de urgență. Elaborarea planurilor de urgență este un proces ciclic, comun multor discipline de managementului riscurilor, cum ar fi continuitatea activității managementului riscului în situație de urgență, identificarea riscurilor[1], precum și ierarhizarea sau evaluarea riscurilor[2] care sunt importante pentru pregătire.
Planurile și procedurile de gestionare a situațiilor de urgență includ identificarea membrii și personalul instruiți, responsabilii care iau decizii când apare o urgență. Planurile de formare includ persoanele interne și parteneri de protecție civilă care trebui să se precizeze natura și frecvența formării și verificării acestora. Testarea eficacității unui plan trebui să se facă în mod regulat; în cazurile în care mai multe întreprinderi sau organizații ocupă același spațiu, trebuie să fie puse în aplicare planurile comune de urgență, convenite în mod oficial de toate părțile. Se organizează exerciții de pregătire pentru pericole la incendii, cutremure și alte situații de urgență.
Curățarea zonei în caz de dezastru pentru salvarea oamenilor și animalelor implică multe riscuri profesionale[3]. Angajatorii trebuie să reducă la minim expunerea lucrătorilor la pericole și pentru protejarea atunci când este posibil, inclusiv identificarea și evaluarea amănunțită a potențialelor pericole, purtarea echipamentului individual de protecție (EIP) adecvat și informarea angajațiilor despre riscurile la care se pot expune[4].
Inundațiile mari expun adesea lucrătorii la traume de la obiecte ascuțite, ascunse sub ape tulburi, care pot provoca leziuni, fracturi deschise și închise. Aceste leziuni dacă apele sunt contaminate pot duce la infecție[5].
Sistemul Națiunilor Unite este coordonator mondial care sprijină țarile afectate de dezastre.
Comitetele pentru situații de urgență sunt organisme interinstituționale cu rol decizional în managementul situațiilor de urgență, hotărârile acestora având caracter obligatoriu pentru destinatarii acestora[6].
În vederea adoptării deciziilor strategice necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență determinate de tipurile de risc stabilite prin hotărâre a Guvernului, se constituie și funcționează Comitetul național pentru situații de urgență , denumit în continuare Comitetul național, sub conducerea nemijlocită a prim-ministrului, în calitate de președinte.
Departamentul pentru Situații de Urgență, prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență , asigură secretariatul tehnic permanent al Comitetului național[6].
Pentru stabilirea strategiilor și programelor privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgență, Comitetul național poate solicita consultarea unor experți, specialiști, cadre didactice sau cercetători constituiți în grupuri de suport tehnico-științific. Comitetul național și grupurile de suport tehnico-științific, alături de reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale, structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale, asociațiilor profesionale, sindicatelor, unităților de învățământ superior și institutelor de cercetare, instituțiilor culturale, ale cultelor și asociațiilor religioase recunoscute potrivit legii și ai mass-mediei, formează Platforma națională pentru reducerea riscurilor la dezastre.
Comitetele județene pentru situații de urgență(C.J.S.U.) sunt constituite la nivelul județelor sub conducerea prefecților, denumite în continuare comitete județene. Din comitetul județean fac parte președintele consiliului județean, șefi de servicii deconcentrate, descentralizate și de gospodărie comunală și alți manageri ai unor instituții și societăți comerciale de interes județean care îndeplinesc funcții de sprijin în gestionarea situațiilor de urgență, precum și manageri ai agenților economici care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență.
În cadrul comitetului județean, inspectorul-șef al inspectoratului pentru situații de urgență județean este vicepreședintele cu atribuții de coordonare unitară a tuturor componentelor cu responsabilități în realizarea intervenției. Serviciile de urgență profesioniste, prin centrele operaționale(C.O.), asigura secretariatele tehnice permanente ale comitetelor județene și al Comitetului Municipiului București pentru Situații de Urgență(C.J.S.U.).
Serviciile publice de urgență asigura, potrivit competentelor legale în unitățile administrativ-teritoriale în care funcționează, cooperarea în domeniile protecției civile, apărării împotriva incendiilor și gestionării situațiilor de urgență.
Comitete locale pentru situații de urgență(C.L.S.U.) se constituie la nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București, precum și al comunelor sub conducerea primarului, denumite în continuare comitete locale. Din comitetul local fac parte un viceprimar, secretarul comunei, orașului, sectorului sau municipiului, după caz, și reprezentanți ai serviciilor publice și ai principalelor instituții și agenți economici din unitatea administrativ-teritorială respectiva, precum și manageri sau conducători ai agenților economici, filialelor, sucursalelor ori punctelor de lucru locale, care, prin specificul activității, constituie factori de risc potențial generatori de situații de urgență [6].
Angajatorii trebui să-și instruiască periodic personalul înainte de punerea în funcțiune a planului de evacuare în cazul unei situații de urgență. Persoanele responsabile trebuie informate ce obligații au în situații de urgență. Angajatorul trebuie sa stabilească măsurile de intervenție și locurile de evacuare a personalului în funcție de riscurile existente în unitate.
Autoritățile responsabile asigură managementul tipului de risc repartizat pe următoarele domenii de acțiune:
Domenii de acțiune privind pregătirea vizează:
Categoriile de personal care fac obiectul acțiunilor prevăzute la primele două aliniate, formele și metode de pregătire, periodicitatea se stabilesc prin planuri de pregătire în domeniul situațiilor de urgență, avizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și aprobate de președinții comitetelor pentru situații de urgență, potrivit legii. Structura-cadru a planului de pregătire în domeniul situațiilor de urgență se stabilește de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, se avizează de către Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României[7].
Ministerul Afacerilor Interne planifică și asigură integrat coordonarea operațională a capabilităților implicate în acțiunile de intervenție operativă pentru toate tipurile de risc, pe domeniul de acțiune. La nivelul județelor și al municipiului București, precum și al celorlalte unități administrativ-teritoriale, prin grija structurilor teritoriale aflate în subordinea, sub autoritatea sau coordonarea autorităților responsabile, se elaborează planuri de acțiune pe tipuri de risc, care se aprobă de președintele comitetului județean/al municipiului București pentru situații de urgență[7].
Pregătirea se concentrează pe pregătirea echipamentelor și procedurilor pentru utilizare atunci când apare un dezastru. Echipamentele și procedurile pot fi utilizate pentru a reduce vulnerabilitatea la dezastru, pentru a atenua impactul unui dezastru sau pentru a răspunde mai eficient în caz de urgență.
În România pentru ca personalul să fie pregătit în situații de urgență se instruiește periodic, se transmit cunoștințele teoretice privind tipurile de riscuri, măsurile de prevenire a acestora și deprinderi practice de comportare și intervenție în astfel de situații. Pregătirea teoretică pentru situații de urgență cuprinde:
Pregătirea categoriilor de personal la nivel de județ se desfășoară pe baza planului anual de pregătire în domeniul situațiilor de urgență, aprobat prin ordin al prefectului[8].
În vederea pregătirii populației, D.S.U. a lansat în anul 2016 Platforma Națională de Pregătire pentru Situații de Urgență«fiipregatit.ro. Pentru creșterii gradului de informare și pregătire a populației, autoritățile responsabile, precum și orice alte autorități și instituții ale administrației publice centrale și locale, respectiv instituțiile din subordinea acestora, vor publica pe paginile de internet ale lor la loc vizibil, o legătură electronică - link către platforma națională de pregătire pentru situații de urgență[9];
Formele și metodele utilizate în cadrul pregătirii pentru situații de urgență sunt: cursuri, convocări, antrenamente de specialitate, aplicații, exerciții, concursuri, instructaje, schimburi de experiență, lecții învățate, seminare, sesiuni de comunicări(simpozioane), studiu individual, expuneri și dezbateri.
În SUA de gestionarea situațiilor de urgență se ocupă Agenția Federală pentru Managementul Urgențelor (FEMA).
La nivel național, comandantul acțiunii(intervenției) este secretarul de stat, șef al Departamentului pentru Situații de Urgență din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau persoana desemnată de acesta. La nivel județean sau al municipiului București, comandantul acțiunii este șeful inspectoratului pentru situații de urgență în a cărui zonă de competență s-a produs evenimentul.
La nivel local, transmiterea operativă a datelor și informațiilor privind monitorizarea pericolelor, a riscurilor specifice și a efectelor situațiilor de urgență se asigură de către structurile teritoriale subordonate, aflate sub autoritatea sau în coordonarea autorității responsabile implicate în acțiunile de răspuns pentru tipul de risc produs, către centrele județene/zonale de conducere și coordonare a intervenției(C.J.C.C.I.), centrele operaționale(C.O.) din cadrul inspectoratelor pentru situații de urgență și centrul operativ cu activitate permanentă al autorității responsabile[7].
|title= la poziția 66 (ajutor)