În lumea de astăzi, Ministerul Afacerilor Interne (România) este un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de indivizi și sectoare ale societății. Fie datorită impactului său asupra economiei, sănătății, politicii sau culturii, Ministerul Afacerilor Interne (România) a devenit un punct focal de discuții și dezbateri la nivel mondial. De-a lungul istoriei, Ministerul Afacerilor Interne (România) a declanșat cercetări nesfârșite, progrese tehnologice și schimbări semnificative în modul în care percepem și abordăm acest subiect. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Ministerul Afacerilor Interne (România) și vom reflecta asupra rolului său în societatea actuală.
Pagina „MAI” trimite aici.Pentru luna din calendarul gregorian vedeți mai.
Ministerul Afacerilor Interne este unul din ministerele care fac parte din Guvernul României. A fost fondat la data de 16 iulie1862, primul deținător al funcției de ministru fiind Barbu Catargiu. Ministrul actual este Cătălin Predoiu.
Scurt istoric
Instituția prin care au fost administrate afacerile interne din Țările Române în perioada Regulamentului Organic s-a numit Vornicia din Lăuntru, predecesoarea ministerului de interne. La data de 16 iulie1862, prin decretul 495 semnat de Alexandru Ioan Cuza, a luat naștere Ministerul de Interne unic, cu sediul la București, ca urmare a desființării „Directoriatul Ministerului de Interne de la Iași” și a unificării administrative a departamentelor din Moldova și Țara Românească. La 20 iulie1864, Ministerul de Interne s-a unit cu Ministerul Lucrărilor Publice sub numele de „Ministerul de Interne, Agriculturii și Lucrărilor Publice”.
La 20 iunie1913 Ministerul de Interne s-a reorganizat, în compunerea acestuia intrând serviciile centrale și serviciile speciale. Printre aceste servicii se numărau și „Direcțiunea Generală a Serviciului Sanitar”, „Direcțiunea Generală a Telegrafelor, Poștelor și Telefoanelor”, „Direcțiunea Generală a Închisorilor”, „Monitorul Oficial” și „Imprimeria Statului”. Prin intermediul unui decret-lege, ca urmare a Marii uniri din 1918, la data de 22 iunie1919, structurile ministerului s-au extins la nivelul României Mari. Prin „Legea ministerelor” aprobată la data de 2 august1929, ministerul s-a reorganizat, principalele sale atribuții fiind: conducerea administrației generale a țării, ordinea și siguranța statului și controlul administrațiilor locale.[1] „Legea de organizare a Ministerului Internelor” din data de 4 ianuarie1936 prevedea o dublă misiune pentru minister: administrarea generală a țării și apărarea ordinii publice și siguranței statului, însă i s-au atașat unele instituții noi: „Oficiul Național de turism”, „Oficiul Național pentru Apărarea populației contra atacurilor aeriene”, „Oficiul emisiunilor radiofonice și al cinematografiei” și „Institutul General de Statistică”. În 1941, denumirea ministerului a fost schimbată în Ministerul Afacerilor Interne.
Perioada comunistă
Prin decretul nr.102/16 martie1949 Ministerul Afacerilor Interne a primit o nouă organizare, acesta urmând a fi condus de un ministru, ajutat de un consiliu, miniștri adjuncți și consilieri ministeriali. O nouă reorganizare a avut loc la data de 20 septembrie1952, prin decretul nr.324, înființându-se Ministerul Securității Statului, un organ central distinct de Ministerul de Interne. Această măsură a fost practic anulată prin decretul nr.365 din 7 septembrie1953, când a avut loc contopirea celor două ministere. La 11 iulie1956, printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri s-a stabilit o nouă structură pentru minister, acesta fiind împărțit în două departamente: „Departamentul Securității” și „Departamentul internelor” iar la data de 30 mai1963 primind o nouă structură organizatorie: „Aparatul de securitate”, „Direcția politică a trupelor și formațiilor Ministerului afacerilor Interne”, „Trupele”, „Aparatul militarizat”, actualul ministru de interne, „Direcția Generală a Arhivelor Statului” și 16 unități regionale. La 4 aprilie1968 ministerul a fost reorganizat din nou, Consiliul Securității Statului desprinzându-se ca organ central de stat. Ca urmare a decretului nr.131 din 19 aprilie, 1972, Consiliul Securității Statului a fuzionat cu Ministerul Afacerilor Interne, din noua instituție făcând parte: Securitatea, miliția, trupele de securitate și de pompieri, penitenciarele și arhivele statului.
La data de 22 decembrie1989, prin decizia Frontului Salvării Naționale, Ministerul de Interne a trecut în subordinea Consiliului Militar Superior iar la 25 decembrie1989, prin comunicatul nr. 2 al FSN, toate unitățile ministerului au trecut în subordinea Ministerului Apărării Naționale. Prin Legea nr.40 din 18 decembrie1990, instituția a fost reorganizată, din componența sa făcând parte următoarele structuri: Poliția Română, Jandarmeria Română, Poliția de frontieră română, pompierii și arhivele naționale.[2] La data de 28 iunie2003, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.63, aprobata de Legea nr.604 din 22 decembrie2003, Ministerul de Interne s-a unit cu Ministerul Administrației Publice, luând denumirea de Ministerul Administrației și Internelor[3].
La data de 21 decembrie 2012, Ministerul se sparge în Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul dezvoltării regionale și administrației publice, primul fiind continuatorul vechiului minister.
Însemnul heraldic al Ministerului Afacerilor Interne se individualizează prin:
ramura verde de măslin, simbol al păcii și ordinii, care înlocuiește buzduganul din stema țării;
scutul de mai mici dimensiuni, plasat pe pieptul acvilei, despicat de o linie, tăiat de două și având în cele șase cartiere, simboluri care desemnează cele mai importante structuri ale ministerului după cum urmează: 1) Inspectoratul General al Poliției Române – câmp albastru, încărcat în partea superioară cu o balanță de aur cu talgerele în echilibru, iar în cea inferioară cu două securi consulare romane, naturale, încrucișate în săritoare; 2) Inspectoratul General pentru Situații de Urgență – câmp purpuriu, încărcat cu două topoare încrucișate în săritoare, suprapuse de o cască de pompier așezată din profil; dedesubt o grenadă explodând, de la care pornesc în dreapta și stânga ramuri de stejar, totul de argint; 3) Inspectoratul General al Poliției de Frontieră – câmp verde, încărcat cu o bornă de hotar de argint, având în partea de sus două spade albastre, încrucișate în săritoare, iar în cea de jos o ancoră neagră; borna are ca suporți doi lei de aur, limbați roșu, afrontați; 4) Inspectoratul General al Jandarmeriei Române – în câmp, pe albastru, un romb de argint, ieșind dintr-o cunună compusă din trei frunze de stejar de aur, având în centru litera J stilizată cu negru; 5) Administrația – câmp albastru, încărcat cu un leu de aur născând dintr-o coroană deschisă, cu cinci fleuroane, ținând cu labele anterioare un baston de același metal încărcat cu cinci flori de crin roșii și manșonat de argint; 6) Arhivele Naționale – câmp roșu, încărcat cu o făclie neagră, cu flacără de aur, așezată în bară, peste care broșează un pergament desfășurat, natural, poziționat în bandă și validat cu sigiliu atașat roșu, cu bordură neagră, prins de suport cu șnur albastru.
În partea inferioară, sub acvilă, deviza Ministerului Afacerilor Interne scrisă cu litere negre pe o eșarfă albă: PRO PATRIA ET ORDINE IURIS (PENTRU PATRIE ȘI ORDINEA DE DREPT.
Cartierele
Cartierul I reprezintă Inspectoratul General al Poliției Române, fiind caracterizat printr-un scut albastru, încărcat în partea superioară cu o balanță de aur cu talgerele în echilibru, iar în partea inferioară cu două securi consulare romane natural, încrucișate în săritoare.
Cartierul II include însemnul heraldic al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, caracterizat printr-un scut de culoare purpurei, pe care sunt plasate două topoare încrucișate suprapuse pe o cască de pompieri așezată din profil. În partea inferioară a semnului se poate observa o grenadă explodând, de la care pornesc, în dreapta și în stânga ramuri de stejar, totul de argint.
Cartierul III conține însemnul Inspectoratului General al Poliție de Frontieră. Se poate observa pe un scut de culoare verde, o bornă de hotar, din argint, pe care sunt figurate, în partea superioară două spade încrucișate, albastre, încrucișate în săritoare, iar la baza bornei, o ancoră neagră. Borna are ca suporți doi lei de aur, limbați roșu, afrontați.
Cartierul IV reprezintă Inspectoratul General al Jandarmeriei Române. Pe un scut de culoare albastru, se poate observa un romb de argint, ieșind dintr-o cunună formată din trei frunze de stejar de aur și având în centru litera "J" stilizată cu negru.
Cartierul V reprezintă Administrația și conține un scut albastru încărcat cu un leu de aur născând dintr-o coroană deschisa cu cinci fleuroane. Leul ține cu labele anterioare un baston de același metal încărcat cu cinci flori de crin roșii și mansonat de argint.
Cartierul VI conține însemnul heraldic al Arhivelor Naționale, figurat pe un scut de culoare roșie, încărcat cu o făclie neagră, cu flacăra de aur, așezată în bară. Peste făclie broșează un pergament desfășurat, natural, poziționat în bandă și validat cu sigiliu atașat roșu, cu bordura neagră, prins de suport cu șnur albastru.
Organizare
Aparatul central
Corpul de Control al Ministrului
Direcția Generală Audit Intern
Direcția Generală Juridică
Direcția Generală Financiară
Direcția Generală Management Resurse Umane
Direcția Generală pentru Comunicații și Tehnologia Informației
Direcția Generală Management Operațional
Unitatea Centrală pentru Reforma Administrației Publice
Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative
HUB-ul este o platformă digitală pentru serviciile publice oferite de Ministerul Afacerilor Interne. Aceasta a fost creată pentru a îmbunătății colaborarea între structurile MAI. Acesta oferă accesul cetățenilor la serviciile MAI. Contul se validează prin ghișeul.ro sau prin deplasarea la un ghișeu al Poliției Române cu cartea de identitate.
^Ordonanța de Urgență nr. 1 din 29 ianuarie 2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgență, precum și pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, art.1, alin1