Mihail Obogeanu
În lumea de astăzi, Mihail Obogeanu este o problemă foarte importantă care afectează oameni de toate vârstele, culturile și categoriile sociale. Fie că vorbim despre Mihail Obogeanu în context politic, social, științific sau personal, relevanța sa este de netăgăduit. Acest articol își propune să exploreze diferitele fațete ale Mihail Obogeanu și să analizeze impactul acestuia asupra societății actuale. Pe parcursul acestor pagini, vom examina diferitele perspective asupra Mihail Obogeanu, cu scopul de a oferi cititorilor noștri o viziune holistică și completă asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
| Mihai Obogeanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | secolul al XX-lea |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| comandant al Diviziei 1 Infanterie | |
| Monarh | Ferdinand I |
| general | |
| Monarh | Ferdinand I |
| Activitate | |
| Gradul | Sublocotenent (1886) Locotenent (1891) Căpitan (1897) Maior (1907) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916)[1]:p. 438 |
| A comandat | 1916 - comandant al Divizia 1 Infanterie) 1919 |
| Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Modifică date / text  | |
Mihail Obogeanu (n. – d. secolul al XX-lea) a fost unul dintre ofițerii Armatei României, care a exercitat comanda unor militare, pe timp de război, în perioada Primului Război Mondial și operațiilor militare postbelice.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment și de brigadă în campaniile din anii 1916-1919.[2]
Cariera militară
După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Mihail Obogeanu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Diviziei 1 infanterie.[3][4][5]
În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 41 Infanterie
În cadrul acțiunilor militare postbelice, a comandat Divizia 1 Infanterie în timpul operației ofensive la vest de Tisa.[6], [7],[8]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 1 Infanterie în operațiile militare postbelice.
- „Pentru bravura și bravura și priceperea cu care a condus trupele diviziei în luptele cu maghiarii de Szolnok, Feghijverkek și Renderes în iulie 1919. Inamicul atacând cu forțe mult superioare aripa dreaptă a trupelor noastre, în ziua de 25 iulie a intervenit personal în luptă cu rezervele disponibile și trecând prin tirul de baraj al artileriei inamice a restabilit situația, respingând pe inamic cu pierderi.”
- Înalt Decret no. 2812 din 17 septembrie 1920[9]:p. 155
Decorații
Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1912) [1]:p. 438
Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 17 septembrie 1920[9]:p. 155
Note
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ Constantin Kiritescu (Lt.-Colonel), Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ Lt. col. Constantin Kirițescu, ,,Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- ^ Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930, p. 333
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
Bibliografie
- Drăgănescu Constantin, Campaniile din 1848/1849 și 1919 în Transilvania și Ungaria, Tipografia „Isvorul”, București, 1930
- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Mărdărescu Gheorghe, Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei (1918-1920), Editura Cartea Românească, București, 1921
- Preda Dumitru; Alexandrescu Vasile; Prodan Costică, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
