Observare

În acest articol vom explora lumea fascinantă a lui Observare, despre care se cunosc foarte puține lucruri. Observare a fost subiect de dezbatere și studiu de ani de zile, dar mai sunt multe mistere de rezolvat. De la origine până la impactul său asupra societății, Observare a lăsat o amprentă de neșters în istorie. Prin acest articol, vom aprofunda în cele mai interesante și necunoscute detalii despre Observare, descoperind importanța și relevanța acestuia în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Pregătește-te pentru o scufundare profundă în universul lui Observare, unde vei putea afla toate datele relevante și curiozitățile care te vor surprinde.

Cel ce observă, un observator, este cineva care culege informații despre un anume fenomen, dar nu intervine în desfășurarea sa. — Observarea traficului aerian în Rõuge, Estonia, în timpul unei nopți înstelate.

Observarea (sau, uneori, observația) este cea mai directă formă de achiziționare a informației printr-o experiență directă, nemediată, obținută de la o sursă primară. La ființele vii, observarea implică folosirea organelor de simț. În știință, observarea implică adeseori folosirea de înregistrări cu ajutorul instrumentelor de măsură. Observațiile pot fi calitative și/sau cantitative, atunci când valori măsurabile sunt atașate actului observării.[1]

Filozofic, observația (sau observarea) este activitatea a unei ființe inteligente, care percepe, simte și asimilează cunoștințe despre un anumit fenomen, obiect, ființă sau interacțiune în propria sa structură de cunoștințe și idei anterioare. Observația este partea externă a procesului de cunoaștere și este necesară în cunoașterea părții perceptibile a lucrului de cunoscut. Specificul observației este raționalitatea și raționalizarea percepției. Altfel spus, observația este percepția externă și internă structurată de intelect.

Observarea în știință

Câțiva pași în a produce o observare de calitate sunt:

  1. A avea întrebări despre un fenomen natural;
  2. A observa efectiv fenomenul;
  3. A măsura efectiv caracteristicile măsurabile ale fenomenului;
  4. A construi ipoteze, care să explice fenomenul;
  5. A prezice consecințe logice, observabile ale ipotezei avansate care nu au fost investigate încă;
  6. A testa previziunile ipotezei prin experimente, studii observaționale, studii de teren și/sau simulări;
  7. A forma concluzii logice din datele adunate din experimente sau a formula ipoteze noi (sau îmbunătățite) prin repetarea procesului;
  8. A descrie în scris metodele de observare folosite, măsurătorile efectuate și concluziile la care s-a ajuns;
  9. A revedea rezultatele cu colegii și, eventual, a reface experimentele descriind sau simulând fenomenul.

Vezi și

Note

  1. ^ Răsfoiesc.com

Referințe

Bibliografie

  • en Gardner, Martin (1957) — Fads and Fallacies in the Name of Science, Dover Publications, Inc., paginile 152–163. ISBN 9780486131627;
  • en Kosso, Peter (2011) — A Summary of Scientific Method, Springer-Verlag, page 9, ISBN 9400716133;
  • en Mendez, Carl Cedrick L.; Heller, H. Craig; Berenbaum, mai 2009, Life: The Science of Biology, a 9-a ediție, Macmillan, SUA, paginile 13–14, ISBN 1429219629;
  • en Shipman, James; Wilson, Jerry D.; Todd, Aaron, 2009, Introduction to Physical Science, ediția a 12-a, Editura Cengage Learning, pagina 4, ISBN 0538731877;
  • en David H. Freedman (1 august 2010), "The Streetlight Effect", Revista Discover.

Legături externe

Resurse bibliotecare
Despre Observation