În lumea de astăzi, Ostropel a devenit un subiect de interes din ce în ce mai mare pentru o gamă largă de oameni. De la experți în domeniu până la cei care abia încep să exploreze acest subiect, Ostropel a captat atenția și curiozitatea multora. Fie datorită relevanței sale în societatea actuală, a impactului său asupra vieții de zi cu zi sau a relevanței sale istorice, Ostropel este un subiect care provoacă o varietate de opinii și discuții. În acest articol, vom explora diferite aspecte ale Ostropel, de la originea și evoluția sa până la implicațiile sale viitoare. Pe parcursul acestor pagini, ne vom cufunda în lumea fascinantă a lui Ostropel, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.
Ostropel | |
![]() Ostropel | |
Origine | |
---|---|
Țara de origine | România |
Informații | |
Felul | mâncare de pui |
Temperatura de servire | cald |
Ingredient principal | pui |
Alte ingrediente | (suc de) roșii, ceapă, usturoi, pătrunjel |
Modifică date / text ![]() |
Ostropelul este o tocană tradițională românească,[1][2][3][4] care se face în principal din pui amestecat cu un sos gros de roșii. În plus, poate fi adăugat usturoi sau ceapă de primăvară. Iepure, miel sau alte tipuri de carne sunt, de asemenea, uneori folosite și, alternativ, versiunile vegetariene pot fi făcute în perioadele de post.[5][6]
La fel ca și alte feluri de mâncare, acesta se numără printre alimentele românești care nu au echivalent în străinătate. Prin urmare, este văzut ca un element de bază al bucătăriei tradiționale românești.
Felul de mâncare este preparat în mod tradițional prin prăjirea unor pulpe de pui. Apoi, apa se amestecă cu uleiul de gătit, sosul de roșii, făina, usturoiul și ceapa până când sosul ajunge la punctul de fierbere, moment în care se adaugă puiul și se lasă să fiarbă încă cincisprezece minute sau până când sosul capătă o consistență groasă. Înainte de servire, pătrunjelul se presară deasupra.[7] Mămăliga este de obicei folosită ca garnitură, împreună cu o salată ușoară.
Ca multe alte feluri de mâncare românești, ostropelul are variații regionale. De exemplu, în Moldova rețeta este destul de simplă, fără multe alte ingrediente adăugate la sos.[8] Cu toate acestea, în Oltenia morcovii și oțetul se adaugă la sos, iar felul de mâncare final este servit cu cartofi fierți în loc de mămăligă.[9]
Cunoscutul scriitor și jurnalist român Radu Anton Roman a scris în cartea sa Bucate, vinuri și obiceiuri românești: „Ostropel înseamnă, pentru cei ce habar n-au de noi, de munteni și de olteni, o tocăniță cu usturoi la rădăcină (lingvistică) la care eu aș bea fie o Seină (*) de Mehedinți, fie o Băbească Neagră de Covurlui, să sfârâie în cani și să umple casa de miros de ierburi proaspete.[10]
(*) Seină=varietate de struguri vineți[11][12]