Acest document abordează subiectul Papirusul 98 din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect de interes. Sunt analizate aspectele sale istorice, implicațiile sale actuale, precum și posibilele scenarii viitoare. Printr-o abordare multidisciplinară, sunt explorate diferitele unghiuri din care Papirusul 98 a avut impact sau poate avea impact în diverse contexte. De asemenea, sunt prezentate diverse opinii ale experților și se oferă o reflecție critică asupra implicațiilor și provocărilor pe care Papirusul 98 le prezintă pentru societate în ansamblu. Acest articol își propune să contribuie la analiza și dezbaterea informată despre Papirusul 98, oferind elemente care îmbogățesc înțelegerea și dialogul în jurul acestui subiect.
Papirusul 98 (în numerotarea Gregory–Aland), desemnat ca 𝔓 98, este o copie timpurie a Noului Testament în limba greacă. Este un manuscris în papirus al Cărții Apocalipsa. Manuscrisul din punct de vedere paleografic a fost atribuit anilor 150–250.[1]
Textul supraviețuitor al Apocalipsei include versetele 1:13–2:1 într-o stare fragmentară. Scrisul este bine format și mare. [2] S-a format într-un sul. Textul biblic este pe verso lateral. Pe recto se află un alt text documentar datat la sfârșitul secolului I sau începutul secolului al II-lea. [2] Versoul lateral al sulului a fost folosit pentru textul biblic la sfârșitul secolului al II-lea.
Are o eroare de ditografie în prima linie – περι̣εζωσμμ̣εν̣ον în loc de περιεζωσμενον. [2]
Încă nu este plasat în niciuna dintre Categoriile de manuscrise ale Noului Testament ale lui Aland(d) . „Textul arată câteva diferențe față de cel tipărit în Nestle–Aland 27th(d) ”. [2]
περ]ι̣εζωσμμ̣εν̣[ον προς τοις μαστοις ζωνην
χρυ]σεν και η κ̣ε[φαλη αυτου και αι τριχες λευκαι
ως] εριον λευκον [ως χιων και οι οφθαλμοι αυτου ως
φλ]οξ πυρος και [οι ποδες αυτου ομοιοι χαλκολιβανω
ως] εν καμινω πε[πυρωμενης και η φωνη αυτου ως
φωνη υδατων π̣ και εχων εν τη δεξια χειρι
αυτου αστερες [ζ̅ και εκ του στοματος αυτου ρομ
φαια διστομος ο[ξεια εκπορευομενη και η οψις αυ
το̣υ ως ο η̣λ̣ιος φ και οτε ει
δ̣ο̣ν̣ αυτον εεσα [προς τους ποδας αυτου ως νεκρος
και εθηκε̣ τ̣η̣ν̣ [δεξιαν αυτου επ εμε λεγων
μη φοβ̣υ̣ ε̣γ̣ω̣ και εγε
νομεν̣ ν̣εκ̣ρ̣ο̣[ς και ιδου ζων ειμι εις τους αιωνας
τ̣ω̣ν̣ α̣ι̣ω̣ν̣ω̣ν̣ [και εχω τας κλεις του θανατου και
του α̣δ̣ο̣υ̣ γ̣ρ̣α̣ψ̣ο̣ν̣ [ουν α ειδες και α εισιν και α μελλει
γε̣ν̣ε̣θ̣α̣ι̣ το μυστηριον των ζ̅
α̣στερ̣ω̣ν̣ [ους ειδες επι της δεξιας μου και τας
ζ̅ λυχνεις [τας χρυσας οι ζ̅ αστερες αγγελοι των
ζ̅ εκκλησ̣ι̣ω̣ν̣ ε̣ι[σιν και αι λυχνιαι αι ζ̅ ζ̅ εκκλεσιαι
εισ]ι̣ τω αγγελω της εν εφεσω εκκλησιας γραψον ταδε λεγ
ε̣ι̣ [ο κρατων τους ζ̅ αστερας εν τη δεξια αυτου ο
În Apocalipsa 1:18 îi lipsește sintagma και ο ζων ca în Codex Gigas și unele manuscrise ale Bibliei vulgata (în latină). Este singurul manuscris în limba greacă care nu conține această frază. [4]
Manuscrisul a fost probabil scris în Egipt.
Primul care l-a publicat a fost Wagner în 1971,[5] care nu știa că este un text biblic. Hagedorn a descoperit că acesta era textul din Apoc. 1:13–2:1.[2]
Manuscrisul se află în prezent la Institut Français d'Archéologie Orientale(d) (P. IFAO inv. 237b ) din Cairo.[2][1]