Partidul Național Creștin este un subiect care a captat atenția multor oameni în ultima vreme. Cu o istorie bogată și variată, a fost subiect de dezbatere și discuții în diferite domenii. De la impactul său asupra societății până la implicațiile sale globale, Partidul Național Creștin a generat un interes fără precedent. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Partidul Național Creștin, analizând importanța și relevanța acestuia în lumea de astăzi. Printr-o analiză detaliată, vom încerca să înțelegem mai bine acest fenomen și influența lui asupra vieții noastre de zi cu zi.
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Partidul Național Creștin | |
![]() | |
Abreviere | PNC ![]() |
---|---|
Oameni cheie | |
Președinte | Octavian Goga ![]() |
Date | |
Înființat | ![]() |
Desființat | ![]() |
Sediu | București |
Informații | |
Ideologie oficială | naționalism românesc Naționalism creștin-ortodox fascism Antisemitism Fundamentalism creștin Corporatism |
Poziție politică | extremă dreapta |
Modifică date / text ![]() |
Partidul Național Creștin a fost în România interbelică, un partid de extremă-dreapta, caracterizat de o politică naționalistă și virulent antisemită, al cărui fondator a fost profesorul universitar Alexandru C. Cuza. [1]
Partidul Național Creștin a fost creat la Iași prin fuziunea, la 14 iulie 1935, a Ligii Apărării Național Creștine (A.C.Cuza) și Partidului Național Agrar (Octavian Goga). Președinte suprem a fost Alexandru C. Cuza, iar președinte Octavian Goga.[2]
Octavian Goga a condus între 28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938 un guvern minoritar (Guvernul Octavian Goga) format din reprezentanți ai Partidului Național Creștin (locul 4 la alegerile din 20 decembrie 1937 cu 281.167 voturi, adică 9,5% și 39 de mandate),[3] ai grupării național țărăniste de centru conduse de Armand Călinescu și personalități apropiate regelui Carol al II-lea.[4]
Chiar din a doua zi de la învestitură, guvernul național-creștin a promulgat în jurnalul nr. 4036/29 decembrie 1937 suprimarea ziarelor „Adevărul”, „Dimineața” și „Lupta”, începând cu 30 decembrie 1937, acuzate ca fiind de orientare evreiască.[5]
Primul act al noului guvern a fost întocmirea unui statut foarte complet și sever pentru comunitatea evreiască.[6]
În 1938, prin instituirea dictaturii regelui Carol al doilea, Partidul Național Creștin a fost înlăturat de la guvernare[7] și, ca toate celelalte partide cu excepția partidului regalist, scos în afara legii.
Parte din seria |
Fascismul în România |
---|
![]() |
Organizații
|
Ideolgie și doctrină |
Evenimente
|
Represiunea antilegionară |
Marian Bătăiosu, un personaj obscur, candidat la președinția României în 2009, a încercat să reînființeze și să legalizeze acest partid prin intermediul site-ului său personal.[8]