În lumea de astăzi, Revista istorică română a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o gamă largă de public. De la impactul său asupra societății până la influența sa asupra economiei globale, Revista istorică română este un subiect care nu lasă pe nimeni indiferent. De-a lungul istoriei, Revista istorică română a jucat un rol fundamental în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi, iar importanța sa continuă să crească și astăzi. În acest articol, vom explora în profunzime relevanța lui Revista istorică română și impactul său în diverse domenii, oferind o viziune completă și actualizată a acestui subiect foarte relevant.
Revista istorică română a fost o publicație trimestrială, care a apărut între 1931 și 1947 sub egida Institutului de Istorie Națională. A fost condusă la început de un comitet de direcție constând din fondatorii Gheorghe Brătianu, Nicolae Cartojan, Scarlat Lambrino, Petre P. Panaitescu, Constantin C. Giurescu, Alexandru Rosetti și George Matei Cantacuzino, direcția fiind preluată în 1940 de Giurescu.
Revista istorică română a fost organul mișcării istoriografice cunoscute drept „Școala nouă”, care a apărut ca o reacție la generația veche, reprezentată în special de N. Iorga. Reprezentanții școlii noi criticau școala veche din punct de vedere metodologic și întăreau necesitatea tratării aspectelor sociale, economice și culturale în studiul istoriei.
Enciclopedia istoriografiei române, apărută în 1978, aprecia că Revista istorică română „nu a urmat însă programul stabilit și s-a cufundat tot mai mult într-o istorie evenimențială, lipsită de semnificație”, apreciind însă buletinul bibliografic ținut de revistă, care a înregistrat producția istoriografică a intervalului de apariție.
Colecția digitalizată (1931-1946) este disponibilă în Biblioteca Digitală a BCU „M. Eminescu” Iași