În zilele noastre, Sexul și/sau domnul Morrison a devenit un subiect extrem de relevant în societatea modernă. Odată cu progresul rapid al tehnologiei și schimbările constante în peisajul global, Sexul și/sau domnul Morrison a devenit un punct de interes pentru oameni de toate vârstele, genurile și nivelurile socioeconomice. Fie la locul de muncă, la sfera academică sau personală, Sexul și/sau domnul Morrison joacă un rol crucial în viața de zi cu zi a oamenilor. În acest articol, vom explora importanța Sexul și/sau domnul Morrison și modul în care influența sa influențează diferite aspecte ale societății. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre acest subiect interesant!
„Sexul și/sau domnul Morrison” | |
Autor | Carol Emshwiller ![]() |
---|---|
Titlu original | „Sex and/or Mr. Morrison” |
Limbă | limba engleză ![]() |
Publicată în | Viziuni periculoase ![]() |
Data publicării | ![]() |
Modifică date / text ![]() |
„Sexul și/sau domnul Morrison” (în engleză „Sex and/or Mr. Morrison”) este o povestire științifico-fantastică din 1967 de scriitoarea americană Carol Emshwiller. A apărut prima dată în 1967 în volumul Viziuni periculoase (în engleză Dangerous Visions) editat de Harlan Ellison. În limba română volumul și povestirea au apărut la Editura Trei, în anul 2013.[1]
O femeie în vârstă ajunge să fie obsedată de chiriașul ei, domnul Morrison - care poate fi mai mult decât și-a imaginat ea.
SF Site a catalogat povestirea „Sexul și/sau domnul Morrison” drept „una dintre cele mai înfiorătoare și mai memorabile povestiri” din volumul Viziuni periculoase.[2] Algis Budrys a spus că a fost cea mai bună din colecție și „una dintre cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit vreodată”, iar Lewis Call a descris-o ca „o sărbătoare a dorinței pentru extraterestru”.[3] L. Timmel Duchamp a afirmat că, la recitirea povestirii după „mai mulți ani”, nu mai era în stare să se convingă să accepte că domnul Morrison era un extraterestru deghizat în om și, în schimb, a perceput naratorul ca un voaior bolnav mintal.[4] Similar, James Nicoll a spus că, deși a considerat că Emshwiller „a intenționat ca narațiunea ei să fie atingătoare”, a perceput povestirea drept „o reprezentare a unui păcat nejustificat”.[5]