În lumea de astăzi, Stoechiometrie a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un public larg. De-a lungul timpului, Stoechiometrie a câștigat o importanță mai mare în diferite domenii, de la știință, tehnologie, politică, până la cultură și divertisment. Acest articol își propune să exploreze în detaliu și critic diverse aspecte legate de Stoechiometrie, pentru a oferi cititorului o viziune largă și îmbogățitoare asupra acestui subiect. Printr-o analiză profundă și riguroasă, căutăm să facem lumină asupra diferitelor aspecte ale Stoechiometrie, abordând implicațiile, evoluția și repercusiunile sale asupra societății actuale.
Stoechiometria (sin. stoichiometrie[1], stechiometrie[2]) este o ramură a chimiei care studiază raporturile cantitative dintre elemente, în combinații sau în reacții chimice[3].
Pentru reacții complexe, stoichiometriile sunt reprezentate compact printr-o matrice stoichiometrică, notată cu simbolul . Dacă rețeaua multireacție are reacții și specii moleculare, matricea stoichiometrică va avea linii și coloane.
De exemplu, considerând sistemul de reacții:
Sistemul constă din patru reacții și cinci specii moleculare diferite. Matricea stoichiometrică pentru acest sistem poate fi scrisă ca:
unde coloanele corespund la S1, S2, S3, S4 și S5 respectiv.
Transformarea unei scheme de reacții într-o matrice stoichiometrică poate cauza pierderea unor detalii, de exemplu, stoichiometriile în a doua reacție sunt simplificate prin includerea în matrice. Aceasta înseamnă că nu e întotdeauna posibil de a alcătui schema originală de reacții dintr-o matrice stoichiometrică.
Conservarea atomilor în amestecuri se exprimă prin matricea atomică, care are ca elemente numerele de atomi ni din elementul chimic e în compusul i.
Deseori matricea stoichiometrică este combinată cu vectorul vitezei de reacție vr într-o ecuație compactă descriind viteza de transformare a speciilor moleculare:
Să se determine masa sulfurii de fier rezultată din combinarea a 100 de grame de fier cu sulf.
Se scrie ecuația chimică a reacției:
Deoarece fierul are masa atomică 56, iar sulful 32, din 56 grame de fier se obțin 56+32=88 grame sulfură și se stabilește proporția:
de unde
Să se determine volumul amoniacului format prin combinarea a 300 de litri de hidrogen cu azot, gazele rezultate fiind în aceleași condiții de temperatură și presiune.
Se scrie ecuația chimică:
de unde se deduce că din 3 volume de hidrogen se obțin 2 volume de amoniac și se stabilește proporția:
Rezultă: