Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
În matematică, mai exact în teoria mulțimilor, se spune că mulțimea B este submulțimea mulțimii A dacă B „este conținută” de A. Echivalent, se poate scrie B ⊇ A {\displaystyle B\supseteq A} , citit B include A, sau B conține A. Relația dintre mulțimi stabilită de ⊆ {\displaystyle \subseteq } se numește incluziune sau conținere. Algebra submulțimilor constituie o structură de algebră booleană relativ la incluziune.
Dacă A este o submulțime a lui B, dar nu este egală cu B, atunci A se numește submulțime proprie a lui B, ceea ce se scrie A ⊂ B {\displaystyle A\subset B} sau B ⊃ A {\displaystyle B\supset A} . Totuși, în literatură aceste simboluri se citesc la fel ca ⊆ {\displaystyle \subseteq } și ⊇ {\displaystyle \supseteq } , deci se preferă adesea să se folosească simbolurile mai explicite ⊊ {\displaystyle \subsetneq } și ⊋ {\displaystyle \supsetneq } și pentru incluziunea strictă. Incluziunea strictă este o relație nereflexivă.
Se consideră două mulțimi A , B {\displaystyle A,B} incluse într-o mulțime universală U {\displaystyle U} și se notează cu A ′ , B ′ {\displaystyle A^{\prime },B^{\prime }} complementarele acestora: A ′ = U ∖ A , B ′ = U ∖ B . {\displaystyle A^{\prime }=U\setminus A,\;B^{\prime }=U\setminus B.} Există proprietățile:
Acest articol legat de matematică este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |