Toma Cantacuzino
Astăzi, Toma Cantacuzino rămâne un subiect de interes și dezbatere constant în societatea modernă. Cu un interes din ce în ce mai mare în ultimii ani, Toma Cantacuzino a captat atenția experților și a fanilor deopotrivă. Fie în mediul academic, în mass-media sau în conversațiile de zi cu zi, Toma Cantacuzino a devenit un punct central de discuție. Această tendință nu este doar la nivel local, ci a căpătat relevanță și la nivel global, demonstrând importanța și impactul pe care Toma Cantacuzino îl are asupra realității noastre actuale. Având în vedere această atenție din ce în ce mai mare, este esențial să analizăm în detaliu diferitele dimensiuni și perspective pe care le implică Toma Cantacuzino, pentru a înțelege mai bine sfera și implicațiile sale în societatea noastră.
| Toma Cantacuzino | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | anii 1660  București, Țara Românească |
| Decedat | (61 de ani)[1] Truhnovo(d), Q4082541(d), Regiunea Vologda, Rusia |
| Cauza decesului | hemoragie cerebrală |
| Ocupație | diplomat |
| Locul desfășurării activității | Țara Românească[2] |
| Limbi vorbite | limba română[3] limba rusă[3] |
| Apartenență nobiliară | |
Modifică date / text  | |
Toma Cantacuzino (n. București – 22 decembrie 1721, Truhnovo, Rusia) a fost un spătar român și general în armata țaristă. Membru al familiei Cantacuzino, era fiul marelui agă Matei Cantacuzino, deci văr cu voievozii Constantin Brâncoveanu și Ștefan Cantacuzino.
Biografie
În 1707 a fost numit spătar de către Constantin Brâncoveanu, după ce în 1704 acesta îl demisese din funcția de stolnic.
În aprilie 1711 este semnat în secret Tratatul de la Luțk între domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir și țarul rus Petru cel Mare, în urma căruia Principatul Moldovei trecea de partea Rusiei în lupta antiotomană. Constantin Brâncoveanu, domnitorul Țării Românești, deși negociase și el cu țarul Rusiei, ezita să treacă de partea acestuia. Toma Cantacuzino, care comanda cavaleria Țării Românești, a trecut deschis de partea rușilor la 11 iunie. Această trădare avea să contribuie la mazilirea și execuția lui Constantin Brâncoveanu.
După asediul Brăilei și înfrângerea din Bătălia de la Stănilești,a plecat în Imperiul Rus, unde țarul i-a acordat titlul de conte și l-a numit general-maior în cavaleria imperială rusească.
Deces
Toma Cantacuzino a primit comanda trupelor care supravegheau construirea unui canal ce trebuia să unească Marea Baltică de Marea Azov. Datorită climei nordice foarte friguroase, moare în decembrie 1721.
Este îngropat în cripta familiei vărului său, Constantin Brâncoveanu, din biserica Mănăstirii Sfântul Nicolae din Moscova.
Bibliografie
- Țvircun, Victor (), Viața și activitatea contelui Toma Cantacuzino, Chișinău: Univers Pedagogic, ISBN 9975985289
Legături externe
- Prințul Toma Cantacuzino a mizat pe victoria lui Petru cel Mare al Rusiei Toma Cantacuzino - din os domnesc, a ajuns „slugă la ruși" Arhivat în , la Wayback Machine., 31 august 2012
- Mazilirea lui Brancoveanu
- Printul Toma Cantacuzino Arhivat în , la Wayback Machine.
- Cum a ajuns Brâncoveanu în fața călăului? Arhivat în , la Wayback Machine.
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în