Biserica de lemn din Brotuna

Acest articol va aborda subiectul Biserica de lemn din Brotuna, care a captat atenția cercetătorilor, experților și a publicului larg. Biserica de lemn din Brotuna este un subiect care a stârnit interes datorită relevanței sale în societatea actuală, implicațiilor sale în diferite domenii și impactului său asupra vieții de zi cu zi a oamenilor. În acest sens, vor fi explorate diferite aspecte legate de Biserica de lemn din Brotuna, abordând originea, evoluția, caracteristicile, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. În plus, vor fi prezentate studii recente, opinii ale experților și experiențe legate de Biserica de lemn din Brotuna, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și îmbogățitoare asupra acestui subiect.

Biserica de lemn din Brotuna, comuna Vața de Jos, județul Hunedoara, foto: iulie 2009.

Biserica de lemn din Brotuna, comuna Vața de Jos, județul Hunedoara a fost ridicată în secolul XIX, cel mai târziu în jurul anului 1870 deși, probabil, biserica are o vechime mult mai mare. Are hramul „Sfântul Nicolae”. Nu figurează pe noua listă a monumentelor istorice, deși, ca și multe alte biserici din zonă (Ociu, Basarabasa, Căzănești, Lunca, Bodești, Ionești, Tisa, Cristești, Țărmure), adăpostește o foarte valoroasă pictură murală, atât cât s-a mai păstrat din ea datorită intemperiilor și trecerii timpului.

Istoric și trăsături

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din satul Brotuna este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală, cu trei laturi. Deasupra pronaosului tăvănit se înalță un turn-clopotniță semeț, cu fleșă zveltă, învelit integral în tablă. Intrarea apuseană este precedată de un pridvor deschis; în dreptul celei sudice s-a adosat o terasă amplă. Suprafața exterioară a bârnelor este tencuită. Lăcașul, renovat în anii 1961, 1987 și 2007, a fost ridicat la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul unei bisericuțe din bârne, atestată atât de conscripțiile anilor 1761-1762[1] și 1829-1831[2], cât și de harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773); a fost distrusă de unguri în timpul Revoluției de la 1848. Datarea este sugerată de pisania fragmentară a bogatului decor iconografic interior, executat, cu intermitențe, între anii 1850 și 1866[3].

Note

  1. ^ V.Ciobanu, pag.667
  2. ^ M.Voileanu, pag.45
  3. ^ I.Cristache-Panait, pag.200

Bibliografie

Studii regionale
  • Greceanu, Eugenia (). „Tehnică și măiestrie în arhitectura de lemn a județului Hunedoara”. Monumente Istorice și de Artă. 1983 (I): 59–65. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din județul Hunedoara. București: ARC. ISBN 973-99717-2-5. 
  • Florin Dobrei - Bisericile ortodoxe hunedorene (Ed.Eftimie Murgu, Reșița 2011)
  • Ciobanu, Virgil, Statistica românilor ardeleni din anii 1760-1762, în AIINC, an 3, 1926, pag.616-700
  • Voileanu, Matei, Contribuțiune la istoria bisericească din Ardeal, Sibiu, 1928.

Vezi și

Legături externe

Imagini din exterior

Imagini din interior