În lumea de astăzi, Biserica de lemn din Prodănești reprezintă o problemă extrem de relevantă și de actualitate, care afectează oamenii de toate vârstele și culturile. De zeci de ani, Biserica de lemn din Prodănești a făcut obiectul unor studii și cercetări care încearcă să-și înțeleagă influența asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. În acest articol, vom explora în detaliu semnificația și importanța lui Biserica de lemn din Prodănești, precum și implicațiile sale în domeniile social, cultural, economic și științific. Printr-o analiză exhaustivă și detaliată, vom căuta să facem lumină asupra celor mai recente tendințe și descoperiri legate de Biserica de lemn din Prodănești, cu scopul de a oferi cititorului o perspectivă mai largă și îmbogățitoare asupra acestui subiect fascinant.
Biserica de lemn din Prodănești | |
![]() Vedere de ansamblu | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | Ortodoxă |
Hram | Sfântul Gheorghe |
Țara | ![]() ![]() |
Localitate | Prodănești |
comună | Creaca |
Coordonate | 47°13′22″N 23°15′50″E / 47.22278°N 23.26389°E |
Materiale | lemn |
Istoric | |
Data începerii | 1739 |
Reparații | 1939 - renovare; 1999-2005 -restaurare |
Localizare | |
Monument istoric | |
Adresa | 92 A |
Clasificare | |
Cod LMI | SJ-II-m-B-05099 |
Modifică date / text ![]() |
Biserica de lemn din Prodănești se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și datează din anul 1739. Biserica[1] se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05099.
Biserica Sf. Gheorghe din Prodănești este datată din anul 1739 prin inscripția de pe prestolul de piatră: "1739 de căndu sau... Să să știe cine au făcut această sfăntă beserecă din pajiște Gheorghie și cu ... a lui și clopotul în cu acelui Ghe cu Tirilă și Dumitru".[2]
Episcopul Petru Aron notează în vizita sa în Prodănești în anul 1756 o „beserică bună, cu paie acoperită, odăjdi, potir și alte de lipsă bune, țintirimu nu pre iera pentru că zice că li voie să corniască și să șindilească besereca”.[3]
Biserica a fost renovată în 1939 și restaurată între 1999-2005, când a fost și strămutată pe actualul amplasament.[4]