Chinină

În acest articol, vom explora impactul Chinină asupra societății noastre actuale. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Chinină a jucat un rol crucial în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi. Fie ca o figură proeminentă în istorie, un subiect de dezbatere astăzi sau un eveniment care a marcat un înainte și un după, Chinină a lăsat o amprentă de neșters asupra lumii în care trăim. Printr-o analiză detaliată, vom examina modul în care Chinină a influențat diferite domenii, relevanța sa în contextul actual și posibilele implicații pentru viitor. Alăturați-vă nouă în această călătorie fascinantă pentru a descoperi mai multe despre Chinină și impactul său asupra societății noastre!

Chinină
Identificare
Număr CAS130-95-0[1]  Modificați la Wikidata
PubChem3034034[2]  Modificați la Wikidata
DrugBankDB00468  Modificați la Wikidata
ChemSpider84989[3]  Modificați la Wikidata
UNIIA7V27PHC7A[1]  Modificați la Wikidata
KEGGD08460[4]  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL170[5]  Modificați la Wikidata
Cod ATCP01BC01[6]  Modificați la Wikidata
SMILES
COC1=CC2=C(C=CN=C2C=C1)C(C3CC4CCN3CC4C=C)O[2]  Modificați la Wikidata
InChI
InChI=InChI=1S/C20H24N2O2/c1-3-13-12-22-9-7-14(13)10-19(22)20(23)16-6-8-21-18-5-4-15(24-2)11-17(16)18/h3-6,8,11,13-14,19-20,23H,1,7,9-10,12H2,2H3/t13-,14-,19-,20+/m0/s1[2]  Modificați la Wikidata
Date chimice
FormulăC₂₀H₂₄N₂O₂[2]  Modificați la Wikidata
Masă molară324,184 u.a.m.[2]  Modificați la Wikidata
Date fizice
Punct de topire177 °C  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Chinina este un alcaloid chinolinic-chinuclidinic utilizat ca medicament antimalaric, în tratamentul malariei, dar și al babesiozei.[7] În prezent, utilizarea sa în malaria cauzată de Plasmodium falciparum se aplică în special pentru cazurile de rezistență la clorochină și lipsa disponibilității artesunatului.[7][8] Căile de administrare disponibile sunt cea orală și intravenoasă.[7] Există zone geografice în care există malarie rezistentă la chinină.[7]

Chinina[9] este utilizată și ca ingredient al apelor tonice, întrucât are gust amar, necesar acestor băuturi.[10]

Compusul a fost izolat pentru prima dată de către farmaciștii francezi Pierre Joseph Pelletier și Joseph Bienaimé Caventou. Primul care observă acțiunea sa antimalarică este iezuitul Agostino Salumbrino, inspirat de faptul că indienii Quechua din Peru tratează frigurile cu scoarța arborelui „Quina” sau „Quina-Quina”. Prima extracție a fost realizată în anul 1820.[7][11][12] Extractele de scoarță de china au fost utilizate pentru a trata malaria încă din 1632 și au fost introduse în Spania în jurul anului 1636 de către iezuiții din Lumea Nouă.[13] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[14] Este disponibil sub formă de medicament generic.

Proprietăți

Din punct de vedere chimic, molecula sa este constituită dintr-un nucleu chinolinic și unul chinuclidinic (care împreună formează nucleul ruban).

Se prezintă sub formă de pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust foarte amar, este greu solubilă în apă, ușor solubilă în alcool. Este optic activă (are 5 atomi de C asimetrici).

În terapie se folosește sub formă de săruri: sulfat, clorhidrat, etil-carbonat. Chinina are acțiune antimalarică, antipiretică, slab analgezică, sensibilizează uterul gravid.

Indicații: malarie, stări febrile persistente, migrenă.

Contraindicații: sarcină, alăptare, insuficiență cardiacă, miastenie, fibrilație atrială, idiosincrazie față de chinină, anemie hemolitică, nevrită optică.

Este prezentă în băuturile tonice (gin tonic, apă tonică), ei datorându-i-se gustul amar al acestor băuturi.

Note

  1. ^ a b c d quinine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Chinină”, Quinine (în engleză), PubChem, accesat în  
  3. ^ a b Quinine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  4. ^ a b quinine (în engleză), ChEBI, accesat în  
  5. ^ a b QUININE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  6. ^ a b Quinine (în engleză), DrugBank,  
  7. ^ a b c d e „Quinine sulfate”. Drugs.com. . Accesat în . 
  8. ^ Esu EB, Effa EE, Opie ON, Meremikwu MM (iunie 2019). „Artemether for severe malaria”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 6: CD010678. doi:10.1002/14651858.CD010678.pub3. PMC 6580442 Accesibil gratuit. PMID 31210357. 
  9. ^ Bojor, Ovidiu; Popescu, Octavian (). Fitoterapie tradițională și modernă. Fiat Lux. 
  10. ^ Olmsted, John; Williams, Gregory M. (). Chemistry: The Molecular Science. Jones & Bartlett Learning. p. 137. ISBN 978-0-815-18450-8. Arhivat din original la . 
  11. ^ Willcox, Merlin (). Traditional Medicinal Plants and Malaria. CRC Press. p. 231. ISBN 9780203502327. 
  12. ^ Cechinel-Filho, Valdir (). Plant bioactives and drug discovery : principles, practice, and perspectives. Hoboken, N.J.: John Wiley & Sons. p. 2. ISBN 9780470582268. Arhivat din original la . 
  13. ^ Staines, Henry M.; Krishna, Sanjeev (). Treatment and Prevention of Malaria : Antimalarial Drug Chemistry, Action and Use. : Springer Verlag. p. 45. ISBN 9783034604796. 
  14. ^ Organizația Mondială a Sănătății (). World Health Organization model list of essential medicines: 21st list 2019 (PDF) (în engleză). Geneva: World Health Organization. hdl:10665/325771 Accesibil gratuit. WHO/MVP/EMP/IAU/2019.06. License: CC BY-NC-SA 3.0 IGO. 

Vezi și