Tema lui Concursul Muzical Eurovision 2013 este una care a captat atenția atâtor oameni din întreaga lume. De la începuturile sale în antichitate și până la relevanța sa în societatea modernă, Concursul Muzical Eurovision 2013 și-a menținut importanța de-a lungul anilor. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Concursul Muzical Eurovision 2013, de la impactul său asupra vieții de zi cu zi până la influența sa asupra culturii populare. Prin analize detaliate, sperăm să descoperim noi perspective și să înțelegem mai bine rolul pe care îl joacă Concursul Muzical Eurovision 2013 în viața noastră. Fără îndoială, acest subiect va continua să fie relevant pentru anii următori și suntem încântați să aprofundăm în studiul său.
Concursul Muzical Eurovision 2013 „We Are One” („Suntem una”)
În fiecare țară se alcătuiește un clasament al tuturor cântecelor (cu excepția celui ce reprezintă țara respectivă, dacă este cazul) în funcție de rezultatele unui televot organizat. Un alt clasament complet se alcătuiește însumând notele juriului național. 12 puncte va primi țara cu cea mai favorabilă medie între cele două clasări, cea cu a doua cea mai favorabilă medie va primi 10 puncte, ș.a.m.d., până la 1 punct. În caz de egalitate, beneficiază cântecul clasat mai bine la televot. Rezultatele primite, astfel, de la fiecare țară se însumează, ieșind învingătoare piesa cu cel mai mare total, în caz de egalitate calculându-se numărul de țări ce au dat puncte țărilor aflate la egalitate, apoi numărul de țări ce le-au dat 12 puncte, 10, 8, ..., 1, dacă e necesar. Dacă departajarea dă greș, beneficiază cântecul intrat mai devreme în concurs.[1]
Semifinala 1: „Euphoria” – interpretare în limbajul semnelor de către Loreen împreună cu un grup de copii[2] Semifinala 2: „Urban Orchestra” (coregrafie de Jennie Widegren și Fredrik Rydman)[3][4] Finală: „We Write the Story” (compoziție de Björn Ulvaeus, Benny Andersson și Avicii)[5]
Concursul Muzical Eurovision 2013 a fost cea de-a 58-a ediție a Concursului Muzical Eurovision. Această ediție s-a desfășurat în Malmö, Suedia, ca urmare a câștigării ediției precedente de către Loreen cu piesa „Euphoria”. A fost a cincea oară când Suedia a găzduit concursul, ultima dată fiind în 2000. Sveriges Television (SVT) a ales să organizeze evenimentul în Malmö Arena, după evaluarea mai multor săli de pe teritoriul Suediei. Semifinalele au avut loc pe 14 și 16 mai 2013, iar finala, pe 18 mai 2013.[12] Evenimentul a fost prezentat de actrița de comedie Petra Mede.[13] Au participat 39 de țări, Armenia revenind după o pauză de un an,[14][15] iar Bosnia și Herțegovina, Portugalia, Slovacia și Turcia retrăgându-se.[16][17][18][19]
Designul concursului a fost proiectat în jurul temei „We Are One” englezăSuntem una, prin care s-a dorit evidențierea egalității și unității tuturor țărilor participante, precum și diversitatea culturală și influențele fiecărei țări participante.[20] Față de edițiile anterioare ale concursului, Suedia a preferat să pună accentul pe artiști și țările din care provin, în loc să-și promoveze propria țară. Montajele prezentate înaintea fiecărui cântec, care erau folosite pentru a ilustra natura, cultura și societatea țării gazdă, au fost schimbate pentru a ilustra viața de zi cu zi a artiștilor din țările lor.[21]
În 2013, câștigătoarea a fost Danemarca, reprezentată de Emmelie de Forest cu piesa „Only Teardrops”, care a acumulat 281 de puncte, cu 47 mai multe decât Azerbaijan.[22] A fost pentru a doua oară când Danemarca a câștigat în Suedia. Ucraina a terminat pe podium, fiind urmată de Norvegia și Rusia. Din cele mai mari cinci țări, numai Italia a reușit să termine în primele zece, obținând locul șapte. Olanda a terminat pe poziția a noua, reușind să ajungă pentru prima dată într-o finală din 2004. Aproximativ 170 de milioane de telespectatori au urmărit semifinalele și finala ediției din 2013.[23] Pentru prima oară în 20 de ani, nicio țară din fosta federație iugoslavă nu s-a calificat în finala Concursului Muzical Eurovision.[24][25]
Sală
Malmö Arena.Scena Concursului Muzical Eurovision 2013.
Pe 8 iulie 2012, Sveriges Television (SVT) a anunțat că Malmö Arena este sala în care urma să se țină Concursul Muzical Eurovision 2013. Aceasta este cea de-a cincea ocazie cu care Suedia a găzduit concursul și a doua oară când s-a desfășurat în Malmö.
Perioada licitației
În noaptea finalei concursului din 2012, președintele consiliului de administrație al SVT, Eva Hamilton, a afirmat că urmau să fie luate în considerare arene din Stockholm, Göteborg și Malmö pentru o decizie finală asupra locului de desfășurare a ediției din 2013.[26] Arena folosită cu ocazia precedentei victorii suedeze, Globen Arena, nu a fost folosită pentru Concursul Muzical Eurovision, fiindcă existau deja aranjamente ca ea să găzduiască Campionatul Mondial de Hochei pe Gheață din 2013.
Ziarul suedez Expressen a sugerat ca SVT să organizeze semifinalele în Göteborg și Malmö, cu finala la Solna, în Friends Arena.[27] Ideea a fost respinsă de SVT din cauza complicațiilor logistice care ar fi putut rezulta și a anunțat că toate cele trei spectacole urmau să se țină în același oraș.[28]
Pe 20 iunie 2012, s-a anunțat că Göteborg s-a retras din cursă, din cauza obligației de a găzdui Expoziția de Cai de la Göteborg. Au existat și dubii că ar fi putut fi puse la dispoziție destule camere de hotel, din cauza faptului că mai multe evenimente importante au loc în Göteborg în luna mai 2013.[29]
Următoarele orașe au rezervat săli de spectacole și camere de hotel în speranța de a găzdui Concursul Muzical Eurovision 2013:[30]
SVT și-a exprimat dorința de a găzdui concursul într-o sală puțin mai mică decât în anii precedenți, iar acesta a fost unul dintre factorii care au determinat Sveriges Television să aleagă Malmö Arena.[31] Producătorul executiv al Concursului Muzical Eurovision 2013, Martin Österdahl, a declarat pentru presa suedeză că nu a fost de acord cu decizia țărilor-gazdă precedente de a organiza competiția în arene din ce în ce mai mari, afirmând că el și SVT voiau ca ediția din 2013 să fie „mai intimă și personală”. Conform SVT, și Uniunea Europeană de Radio-Televiziune își dorea ca ediția din 2013 să fie „la scară mai mică”, din cauza costurilor din ce în ce mai mari ale concursurilor precedente.[32]
Format
Combinarea rezultatelor în urma evaluării de către juriu și de către public a suferit schimbări care au fost detaliate în regulile oficiale ale concursului din 2013.[1][33] Pentru oricare țară votantă, fiecare membru al juriului a trebuit să își facă un clasament al tuturor cântecelor participante, în afară de cel ce reprezinta țara respectivă. Rezultatele tuturor membrilor acestei țări au fost combinate pentru a produce un clasament complet, de la primul până la ultimul loc. Într-o manieră similară, rezultatele televotului au fost interpretate, de asemenea, ca un clasament complet, luându-se în considerare întregul rezultat, nu numai primele zece poziții, ca în anii precedenți. Din combinarea celor două clasamente complete (cel al juriului și cel al publicului) a rezultat clasamentul final al țării respective. Țara aflată pe primul loc în clasamentul final a primit 12 puncte, cea de-a doua, 10 puncte, cea de-a treia, 8 puncte, cea de-a patra, 7 puncte ș.a.m.d., cea de-a zecea primind un singur punct.
Începând din 2013, există și o aplicație oficială pentru smartphone-uri, care permite utilizatorilor să voteze de pe telefoanele mobile fără să compună singuri un SMS. Reprezentantul țării votate îi va mulțumi utilizatorului imediat printr-un mesaj preînregistrat. Tariful pentru un SMS trimis de aplicație și unul trimis manual este același.[34][35]
Sarah Dawn Finer a apărut în toate cele trei spectacole în segmente preînregistrate menite să prezinte Suedia din perspectiva personajului comic Lynda Woodruff. „Lynda” a prezentat voturile din partea Suediei în cadrul concursului precedent, desfășurat în Baku.[36] Fotbalistul Zlatan Ibrahimović a apărut în cadrul numărului de deschidere al finalei printr-un mesaj preînregistrat, în care le-a urat privitorilor bun venit în Malmö, orașul lui natal.[37] Reprezentantul Suediei la Concursul Muzical Eurovision 2011, Eric Saade, a fost corespondentul din camera verde în timpul finalei.[38]
Prezentatoare
Pe 17 octombrie 2012, producătorul executiv, Martin Österdahl, a declarat pentru ziarul suedez Dagens Nyheter că SVT plănuia să aibă un singur prezentator în 2013, nu doi sau trei ca în anii precedenți. Ocazia precedentă cu care a existat un singur prezentator a fost în 1995, când Mary Kennedy a prezentat singură concursul.[39][40] Pe 28 ianuarie 2013, în cadrul unei conferințe de presă, SVT a anunțat că evenimentul urma să fie prezentat de Petra Mede, prezentatoare și actriță de comedie suedeză.[13]
Aspect grafic
Identitatea vizuală a Concursului Muzical Eurovision 2013 a fost realizată de agenția de branding Happy F&B, cu sediul în Göteborg. Sigla concursului este un fluture multicolor care reprezintă unitatea, diversitatea și fericirea. Ideea de a folosi un fluture pornește de la conceptul de teorie a haosului, numită și efect de fluture, conform căreia un lucru minor precum bătaia aripilor unui fluture poate avea consecințe majore, precum crearea unui uragan. Accepția folosită de organizatori este că lucrurile mici pot crea mișcări mari și puternice, cum este cazul Concursului Muzical Eurovision.[20]
SVT a anunțat pe 19 februarie 2013 că filmulețele dinaintea fiecărui cântec urmau să aibă în prim-plan soliștii în țările lor, pentru a da telespectatorilor șansa să îi cunoască pe artiști în afara numărului muzical de trei minute. Acest lucru este contrar tradiției recente, conform căreia aceste filmulețe conțineau frânturi de viață în interiorul țării sau al orașului ce găzduiește concursul.[21] Clipurile au fost produse de compania Camp David.[41]
Grafica utilizată în cadrul transmisiunilor în direct a fost realizată de compania Brokendoll. La ea a contribuit și studioul de efecte vizuale suedez Swiss International, care a realizat animațiile fluturilor colorați în culorile steagurilor țărilor participante.[42]
Vânzarea biletelor
La 11 iulie 2012, producătorul concursului, Christer Björkman, a sfătuit fanii să nu cumpere biletele care erau în circulație în acea perioadă și să aștepte până la apariția biletelor oficiale, fiindcă deciziile necesare cu privire la planul scenei și al locurilor nu fuseseră încă luate.[43] Primele bilete oficiale au fost puse în vânzare pe 26 noiembrie 2012.[44]
Sponsori
Sponsorii oficiali principali ai concursului au fost compania principală de telecomunicații din Suedia, TeliaSonera, și compania germană de cosmetice Schwarzkopf.[45][46] Competiția a fost sponsorizată și de companiile IsaDora, ICA și Tetra Pak.[47][48]
Împărțirea țărilor în semifinale
Tragerea la sorți pentru împărțirea țărilor în semifinale a avut loc pe 17 ianuarie 2013 în vechea clădire a primăriei orașului Malmö și a fost realizată de Pernilla Månsson Colt și Josefine Sundström.[49]
Procedura a fost următoarea: țările participante, excluzând țările calificate automat în finală (Franța, Germania, Italia, Regatul Unit, Spania și Suedia), sunt împărțite în 5 urne, pe baza obiceiurilor lor de votare în edițiile trecute ale concursului, după care sunt repartizate 16 țări în prima semifinală, din 14 mai 2013, iar celelalte 17, în cea de-a doua semifinală, din 16 mai 2013. De asemenea, se decide în care jumătate vor participa acestea și în care semifinală votează fiecare dintre țările calificate automat.
În practică, au existat 3 excepții datorită cărora 3 țări nu au fost, de fapt, introduse în vreuna dintre urne, ci repartizate separat, înaintea celorlalte:
Danemarca: A fost repartizată în prima semifinală cu câteva luni înainte de tragere la sorți, pentru a maximiza valabilitatea biletelor pentru vizitatorii din Danemarca și Norvegia.
Israel: A fost repartizată în a doua semifinală, din cauza faptului că data primei semifinale coincide cu cea a unei sărbători naționale a Israelului.
Norvegia: A fost repartizată în a doua semifinală, pentru a exista suficiente bilete pentru vizitatorii venind din Danemarca și Norvegia, țări foarte apropiate geografic de orașul Malmö.
Spre deosebire de anii precedenți, ordinea de intrare în concurs nu a fost decisă prin tragere la sorți, ci determinată de producători, cu scopul de a face spectacolele mai captivante și de a se asigura că fiecare concurent poate ieși în evidență, eliminându-se posibilitatea ca două cântece similare să se anuleze reciproc în aprecierile telespectatorilor.[50] Decizia a avut reacții variate atât din partea fanilor concursului, cât și din partea televiziunilor participante.[51][52][53][54][55]
Totuși, pentru a evita posibilele tentative de favorizare a cântecului țării organizatoare, numărul cu care acesta urma să intre în concurs (16) a fost tras la sorți pe 18 martie 2013. Ordinea de intrare în semifinale a fost anunțată pe 28 martie,[56] iar cea pentru finală a fost determinată pe 17 mai, la câteva ore după terminarea celei de-a doua semifinale.[57]
De asemenea, în cadrul primelor lor conferințe de presă individuale (15 mai), reprezentanții țărilor din grupul „Big Five” (Franța, Germania, Italia, Regatul Unit și Spania) au tras la sorți în care jumătate a finalei urmau să performeze. Finaliștii calificați din semifinale au făcut același lucru în cadrul conferințelor de presă cu câștigătorii fiecărei semifinale.[57]
Controverse
Azerbaijan
Înainte de finala concursului, s-a raportat în presa lituaniană că o înregistrare făcută cu camera ascunsă și publicată pe YouTube sugera că Azerbaidjanul mituia persoane din Lituania pentru a obține televoturi. În final, Lituania a acordat 12 puncte Azerbaijanului. Mai mulți studenți au declarat că au fost abordați de oameni care le-au oferit câte 20€ de persoană pentru a vota de mai multe ori pentru un anumit concurent. Ținta lor era să recruteze grupuri de 10 persoane care să voteze în favoarea Azerbaijanului. Celor recrutați li s-au dat cartele SIM, de pe care urmau să voteze de cât mai multe ori posibil în interval de 15 minute. Dialogul surprins în clipul video sugera că se desfășurau activități similare în 15 țări, printre care sunt incluse și Belarus, Croația, Elveția, Estonia, Letonia și Ucraina.[58][59][60]
Ca răspuns, situl web oficial administrat de EBU, eurovision.tv, a publicat un articol informativ, citându-l pe supervizorul executiv, Jon Ola Sand, care a reafirmat angajamentul organizatorilor concursului pentru un „rezultat corect și transparent”. El a declarat: „Investigăm acest caz, dar subliniem că intențiile acestor indivizi nu au fost încă clarificate și nici nu s-a stabilit vreo legătură între indivizii din clipul video și delegația azeră, reprezentația azeră sau televiziunea membră EBU din Azerbaidjan, İctimai TV”. A adăugat că, din 1998, când a fost implicat pentru prima oară în concurs, „în fiecare an există zvonuri despre neregularități în votare”.[61]
Azerbaidjan, Rusia și Belarus
Când Azerbaidjanul nu a acordat niciun punct Dinei Garipova din Rusia, în ciuda relatărilor că ieșise pe locul 2 la televot, președintele Azerbaidjanului, İlham Əliyev, a ordonat o anchetă. Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a susținut că rezultatul fusese falsificat și a declarat: „Această acțiune rușinoasă nu va rămâne fără un răspuns”. El a promis un răspuns coordonat cu omologul său azer, Elmar Məmmədyarov. Simultan, președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a susținut că faptul că propria lui țară nu a obținut puncte de la Rusia este o dovadă că rezultatul trebuie să fi fost falsificat.[62]
Acuzații de plagiat
Acuzațiile de plagiat împotriva piesei câștigătoare, provenind din Danemarca, au ieșit la suprafață după ce Eric van Tijn, un producător muzical notabil din Țările de Jos, a menționat similaritatea soloului fluierului de la începutul piesei cu fluierul din „I Surrender”, un cântec din 2002 al formației olandeze K-Otic.[63] Totuși, e de părere că fluierul este singura asemănare dintre cele două piese, spunând că acuzațiile sunt „o furtună într-un pahar cu apă”.[64]
Sărutul lesbian
Concurenta din Finlanda, Krista Siegfrids, sărutând-o pe una din vocalistele sale de fundal.
Interpretarea în cadrul concursului a piesei finlandeze, „Marry Me”, a stârnit controverse în câteva țări cu mentalități conservatoare în care s-a transmis concursul. Numărul muzical s-a sfârșit prin sărutul dintre solistă, Krista Siegfrids, și una dintre vocalistele de fundal, fapt ce a fost etichetat de mass-media ca fiind primul sărut lesbian de la Eurovision. S-a semnalat că presa greacă și cea turcă au reacționat negativ la acest gest.[65] Postul ce transmite concursul în Turcia, TRT, care se retrăsese din concurs în 2013, a indicat inițial că intenționa să difuzeze concursul, dar a luat o decizie târzie de a nu-l transmite. Câteva rapoarte în mass-media au legat direct această decizie de sărutul finlandez, deși TRT a susținut că motivul au fost cifrele mici de audiență pe care le avusese competiția în Turcia.[66][67][68]
Armenia
S-a afirmat că voturile diasporei armene din Belgia și Țările de Jos pentru reprezentanții Armeniei nu au fost calculate corect.[69] Pentru prima oară de când participă în concurs, Armenia nu a primit niciun punct de la Belgia sau de la Țările de Jos.
Rezultate
Pe 21 decembrie 2012, s-a anunțat participarea a 39 de țări la Concursul Muzical Eurovision 2013.[70]
Semifinala 1
Prima semifinală a avut loc pe 14 mai 2013.
Italia, Regatul Unit și Suedia au votat în această semifinală.[49]
Cele mai bine plasate 10 țări în funcție de scor s-au calificat în finală.
Numai grupul „Big Five” și țara-gazdă, Suedia, s-au calificat automat în finală.
Încă 20 de țări semifinaliste s-au calificat în finală. În total, au existat 26 de finaliști.
După ce Republica Macedonia și-a anunțat voturile, în ciuda faptului că mai rămăseseră 4 țări ce nu își acordaseră punctele, prezentatoarea, Petra Mede, a anunțat victoria Danemarcei, fiind matematic imposibil din acel moment ca această țară să mai fie depășită.
Premiile Marcel Bezençon au fost acordate pentru prima oară în cadrul Concursului Muzical Eurovision 2002, desfășurat în Tallinn, Estonia, onorând cele mai bune cântece din finală. Create de Christer Björkman (reprezentantul Suediei în 1992 și actualul șef de delegație al Suediei) și Richard Herrey (membru Herreys, câștigător în 1984 pentru Suedia), premiile sunt denumite după creatorul competiției, Marcel Bezençon.[95] Premiile sunt împărțite în 3 categorii: Premiul Presei (pentru favoritul presei acreditate), Premiul Artistic (pentru artistul preferat al comentatorilor) și Premiul Compozitorilor (pentru compozitorii cântecului preferat al tuturor compozitorilor participanți).[96]
OGAE (Organizația Generală a Amatorilor de Eurovision; fr.: Organisation Générale des Amateurs de l'Eurovision; fr.: General Organisation of Eurovision Fans) este unul din cele două fancluburi internaționale majore ale Concursului Muzical Eurovision și are filiale în majoritatea țărilor europene.[97] Deși Concursul Muzical Eurovision a început în 1956, OGAE s-a format în 1984 în Finlanda.[98] Toate țările care participă sau au participat deja în concurs pot avea o filială OGAE; multe dintre ele chiar au. Toate celelalte țări de pe Glob sunt unite sub numele „OGAE Rest of the World” (OGAE Restul Lumii), creat în 2004. În fiecare an, clubul organizează 4 competiții nonprofit (Concursul Muzical, Song Contest; Concursul pentru a Doua Șansă, Second Chance Contest; Concursul Video, Video Contest; Concursul de Cântece Compuse Acasă, Home Composed Song Contest).[97]
În ce a devenit o tradiție anuală pentru fancluburile OGAE, un sondaj a fost deschis, permițând membrilor din 39 de filiale să-și voteze cântecele favorite din concursul din 2013. Mai jos sunt prezentate primele 5 țări din rezultatul final.[99]
Marco Mengoni, Roberto Casalino, Francesco De Benedettis
177
Alte țări
Andorra – La o ședință cu conducerea EBU, prim-ministrul Andorrei, Antoni Martí, a declarat că, din cauza tăierilor de buget, Andorra nu va participa în 2013.[100][101]
Bosnia sși Hertțegovina - Bosnia și Herțegovina nu va participa în 2013, din cauza dificultăților economice.
Cehia - ČT a anunțat că nu are nicio intenție de a participa la concursul din 2013, dar nu exclude o revenire în 2014.[102]
Liechtenstein – Într-un e-mail către Eurovision Times, directorul 1FLTV, Peter Kölbel, a declarat că, din cauza lipsei de subvenții de la guvernul Liechtensteinului, participarea televiziunii va fi imposibilă până în 2013. 1FLTV încearcă din 2010 să adere la EBU.[103][104] EBU a anunțat că Liechtenstein nu va participa în 2013.
Luxemburg - La data de 13 septembrie 2012, RTL Télé Lëtzebuerg a anunțat că nu va reveni în 2013, din cauza lipsei de resurse financiare.[105]
Monaco - Pe 24 septembrie 2012, Télé Monte Carlo (TMC) a confirmat că Monaco nu se va întoarce în concursul din 2013, din motive necunoscute.[106]
Maroc - Pe 20 septembrie 2012, SNRT a anunțat că Marocul nu va reveni în 2013.[107]
Polonia - În august 2012, TVP a anunțat luarea unei decizii în octombrie 2012 asupra participării Poloniei la Concursul Muzical Eurovision 2013. Polonia se retrăsese în 2012, din cauza faptului că principalul interes financiar al TVP s-a îndreptat către UEFA Euro 2012.[108] Pe 22 noiembrie 2012, TVP a anunțat oficial că nu va participa nici în 2013.[109]
Portugalia - Pe 22 noiembrie 2012, RTP a anunțat că Portugalia nu va participa în 2013, din cauza problemelor financiare.
Slovacia - Pe 4 decembrie 2012, RTVS a anunțat că Slovacia nu va participa.
Turcia - Pe 14 decembrie 2012, TRT și-a anunțat retragerea din concurs, declarând că nu e satisfăcută de introducerea sistemului hibrid juriu-televot și de statutul curent al „Marilor Cinci”.[110]
Comentatori și purtători de cuvânt
Ordinea în care țările și-au anunțat punctajele este specificată mai jos alături de numele purtătorilor de cuvânt.