În acest articol vom aborda problema Cornișă din diferite perspective, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestei probleme. Cornișă este un subiect de mare relevanță în societatea actuală, care a stârnit dezbateri, controverse și reflecții în diferite domenii. Pe parcursul următoarelor rânduri, vom analiza diferite aspecte legate de Cornișă, precum istoria sa, impactul său asupra societății, implicațiile sale etice, relevanța sa în contextul actual, printre altele. Sperăm că această explorare aprofundată permite cititorului să obțină o înțelegere mai largă și mai bogată a Cornișă și să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor în jurul acestui subiect.
|
O cornișă este un coronament continuu în relief al unui element, al unui mobilier (dulap, de exemplu) sau al unei construcții. Cornișa este cel mai adesea orizontală, dar poate fi și în pantă dacă se dezvoltă de-a lungul rampantului frontonului, de exemplu. Ea se folosește pentru evacuarea apei fără deteriorarea fațadei, și permite și sublinierea unor linii ale clădirii, cum ar fi distincția între etaje.
Un fronton poate fi definit ca întâlnirea a două părți de cornișă care se ridică din două extremități ale unui corp de clădire. Există frontoane triunghiulare și frontoane circulare.
În ordinele antice cornișa făcea parte din antablamentul care cuprinde arhitrava, friza și cornișa.
Substantivul românesc cornișă este un împrumut din franceză: corniche[1]. Acest cuvânt francez, corniche, este împrumutat din limba italiană, cornice[2][3], iar cuvântul italian cornice a fost creat pornind de la cuvântul latinesc cornu:[2][3] „corn”[4]
În ordinele arhitecturii ionice,dorice și corintice, cornișa este deasupra frizei, în a treia parte a antablamentului. În ordinul toscan, ea este simplă și fără ornamente. Cornișa cu mutule este o cornișă din ordinul doric mutular.[5]
Cornișa din Beauvai este un tip de cornișă sculptată cu o succesiune de arce care conțin două contra-arce în plin cintru. Este foarte răspândită în regiunea Beauvais în secolul al XII-lea.[6]