În acest articol, vom explora în detaliu Eritromicină și impactul său asupra societății noastre. Eritromicină este un subiect larg discutat care a generat controverse în diferite domenii. De-a lungul anilor, Eritromicină a jucat un rol crucial în viața oamenilor, influențând cultura, politica, economia și multe alte domenii. Prin această analiză cuprinzătoare, sperăm să oferim o imagine mai clară a Eritromicină și a importanței sale în lumea modernă.
Eritromicină | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 114-07-8[1][2] ![]() |
PubChem | 12560[3] ![]() |
DrugBank | DB00199 ![]() |
ChemSpider | 12041[4] ![]() |
UNII | 63937KV33D[1] ![]() |
KEGG | D00140[5] ![]() |
ChEMBL | CHEMBL532[6] ![]() |
Cod ATC | D10AF02[7] ![]() |
SMILES | CCC1C(C(C(C(=O)C(CC(C(C(C(C(C(=O)O1)C)OC2CC(C(C(O2)C)O)(C)OC)C)OC3C(C(CC(O3)C)N(C)C)O)(C)O)C)C)O)(C)O[3] ![]() |
InChI | InChI=InChI=1S/C37H67NO13/c1-14-25-37(10,45)30(41)20(4)27(39)18(2)16-35(8,44)32(51-34-28(40)24(38(11)12)15-19(3)47-34)21(5)29(22(6)33(43)49-25)50-26-17-36(9,46-13)31(42)23(7)48-26/h18-26,28-32,34,40-42,44-45H,14-17H2,1-13H3/t18-,19-,20+,21+,22-,23+,24+,25-,26+,28-,29+,30-,31+,32-,34+,35-,36-,37-/m1/s1[3] ![]() |
Date clinice | |
Cale de administrare | administrare orală perfuzie intravenoasă medicație topică ![]() |
Date chimice | |
Formulă | C₃₇H₆₇NO₁₃[3] ![]() |
Masă molară | 733,461 u.a.m.[3] ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Eritromicina este un antibiotic din clasa macrolidelor, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.[8][9] Printre acestea se numără: infecții de tract respirator, infecții ale pielii, clamidioze, boala inflamatorie pelviană și sifilis.[8] Căile de administrare disponibile sunt orală, intravenoasă și intramusculară, topică, oftalmică.[8]
Eritromicina a fost izolată pentru prima dată în anul 1952 din specia Saccharopolyspora erythraea.[8][9][10] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[11]
Eritromicina este condiționată în forme farmaceutice de uz oral și de uz parenteral, însă pentru îmbunătățirea absorbției, solubilității și stabilității se realizează optimizări asupra moleculei bază.
Următoarele forme sunt disponibile pentru uz oral:[12]
Următoarele forme sunt disponibile pentru uz parenteral:[12]
Eritromicina intervine în procesul de dezvoltare a bacteriilor prin interferarea sintezei proteice Arhivat în , la Wayback Machine..Eritromicina se leagă ireversibil de subunitatea ribozomală 50S (de secvența 23s), împiedicând astfel sinteza proteinelor bacteriene. Eritromicina are acțiune competitivă pentru această subunitate cu clindamicina și cloramfenicolul.
Spectrul eritromicinei este asemănător cu cel al penicilinei, activă și față de unele tulpini de stafilococ penicilinorezistent. Acțiunea, în general, este bacteriostatică sau bactericidă, în funcție de doză. Acționează, mai ales, asupra germenilor grampozitivi (streptococi, pneumococi) ca și asupra unor germeni gramnegativi (neisserii, haemophili), spirochete, rickettsii, micoplasme. Foarte necesară în tratamentul difteriei și pentru sterilizarea purtătorilor de bacil difteric.
Difuzează la nivelul pleurei, peritoneului și a placentei, nu traversează meningele neinflamat. Se elimină prin bilă, urină (sub formă de metabolit 8,9-anhidroeritromicin A 6,9-semiacetal ) și prin secreția lactată (concentrații mai mari ca în plasmă).
Nu se administrează la bolnavii cu disfuncție hepatică, alergici la eritromicină și în infecțiile cu germeni rezistenți la macrolide.
Reacții adverse:
Adulți și adolescenți, 0,020-0,025 g/kg corp/24 ore, fracționat, în prize administrate la 6 ore interval (aproximativ 0,200-0,300 g pentru o priză); Copii: 0,025-0,040 g/kg corp/24 ore în patru prize.Se preferă administrarea sub formă de siropuri.