Subiectul Neomicină este unul care a generat un mare interes în ultima vreme, iar relevanța sa acoperă multiple aspecte ale vieții moderne. Fie personal, social, politic, economic sau tehnologic, Neomicină joacă un rol fundamental în modul în care ne confruntăm cu provocările și ne relaționăm cu lumea din jurul nostru. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Neomicină, examinând impactul și relevanța acestuia în diferite contexte. De la evoluția sa de-a lungul istoriei până la implicațiile sale pentru viitor, până la influența asupra culturii populare și rolul său în luarea deciziilor, Neomicină continuă să capteze atenția experților și entuziaștilor deopotrivă.
Neomicină | |
![]() | |
![]() | |
Identificare | |
---|---|
Număr CAS | 1404-04-2 ![]() |
DrugBank | DB00994 ![]() |
UNII | I16QD7X297 ![]() |
KEGG | D08260 ![]() |
Cod ATC | A07AA51 ![]() |
Modifică date / text ![]() |
Neomicina este un antibiotic cu acțiune bactericidă din clasa aminoglicozidelor, fiind utilizat în tratamentul unor infecții bacteriene.[1][2] Printre acestea se numără: infecții oftalmice superficiale, cauzate de bacterii sensibile (în combinație cu alte antibiotice), otite externe și infecții bacteriene la nivelul leziunilor cutanate (curativ și profilactic).[2] Căile de administrare disponibile sunt orală și topică.[1]
Molecula a fost patentată în anul 1950 și a fost aprobată pentru uz medical în anul 1952.[3] Se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății.[4]
Neomicina este de obicei utilizată în preparate farmaceutice de uz topic (unguente, pulberi), unde se află în combinație cu alte antibiotice, precum bacitracina (Baneocin).[5] Se mai poate utiliza oral, tot în combinație.
Waksman și Lechevalier au observat inițial că neomicina era activă împotriva bacteriilor rezistente la streptomicină, precum și împotriva Mycobacterium tuberculosis, agentul cauzal al tuberculozei.[6] Neomicina a fost utilizată și pentru tratarea creșterii excesive a bacteriilor din intestinul subțire. Neomicina nu se administrează prin injectare, deoarece este extrem de nefrotoxică (dăunează funcției renale), chiar și în comparație cu alte aminoglicozide. Excepție fac cazurile în care neomicina este inclusă, în cantități mici, ca și conservant în unele vaccinuri - de obicei 25 μg per doză.[7]
Ototoxicitate și nefrotoxicitate.[1] La nivel topic provoacă frecvent reacții alergice.[8]