Hunor Kelemen

În acest articol, vom explora subiectul Hunor Kelemen și vom aprofunda în importanța sa în diverse contexte. Hunor Kelemen a fost subiect de interes și dezbatere de-a lungul timpului, iar influența sa a fost văzută în diferite domenii, de la cultura populară la știință și politică. De-a lungul istoriei, Hunor Kelemen a jucat un rol semnificativ în societate, iar relevanța sa este evidentă și astăzi. Prin acest articol, vom analiza numeroasele fațete ale Hunor Kelemen, impactul său asupra vieților noastre și modul în care a evoluat de-a lungul anilor.

Hunor Kelemen
Date personale
Născut (57 de ani) Modificați la Wikidata
Cârța, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religieromano-catolic​
calvinism​ Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor
medic veterinar
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba maghiară Modificați la Wikidata
Viceprim-ministru al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1][2]
Precedat deRaluca Turcan
Succedat deCătălin Predoiu
Deputat al României Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
CircumscripțiaHarghita
Legislatură
Grup parlamentarUniunea Democrată Maghiară din România
Ministru al culturii Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deGigel Știrbu
Succedat deCsilla Hegedüs
În funcție
 – 
Precedat deTheodor Paleologu
Succedat deMircea Diaconu
Lider de partid în Uniunea Democrată Maghiară din România Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
Precedat deBéla Markó
PremiiOrdinul național „Steaua României”
Partid politicUDMR  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca
Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hunor Kelemen (n. , Cârța, Harghita, România) este un politician român de etnie maghiară din România, ales începând cu legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR.

Hunor Kelemen a candidat din partea UDMR la alegerile prezidențiale din 2009, obținând 3,83% din voturi. După intrarea la guvernare a UDMR alături de PDL în decembrie același an, Kelemen a devenit ministru al Culturii în guvernul Boc (2).

La data de 26 februarie 2011 a fost ales președinte al UDMR.[3]

Candidat la președinția României

În 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupa prima poziție pe buletinul de vot.[4]

Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru președinția României, candidatul Hunor Kelemen a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 329.727 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 8 din 14, cumulând circa 3,47% din toate voturile exprimate și validate.

Ministru al Culturii

Proiectul Roșia Montană

Deși în 2010 Hunor Kelemen se declarase împotriva proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation (un proiect ce presupune deschiderea unei mari exploatări prin cianurare), în iulie 2011, ca ministru al Culturii și Patrimoniului Național, a semnat avizul de descărcare arheologică privind exploatarea de la Roșia Montană după ce Comisia Națională de Arheologie i-a trimis certificatul spre aprobare, aceeași comisie emițând și în 2004 un certificat de descărcare pe care Curtea de Apel Brașov l-a anulat printr-o decizie definitivă [5][6][7][8]. Comisia de arheologie a validat strategia RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) de a minimaliza importanța și valoarea patrimonială de excepție a masivului Cârnic, ce găzduiește 7 km de galerii romane și preromane, zeci de kilometri de galerii moderne. Cu puțin timp înainte de această acțiune, el a aprobat pensionarea profesorului Ioan Piso, directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un susținător al patrimoniului Roșiei Montane[9][10][11][12][13] și oponent al proiectului minier.

Ca urmare a deciziei de acordare a certificatului de descărcare arheologică a masivului Cârnic-Roșia Montană au avut loc mai multe proteste în București și marile orașe ale României.

După ministeriat

În contextul politic românesc, partidul UDMR nu a mai fost cooptat la guvernarea USL începută în 2012, și Hunor Kelemen a declarat public că aceasta s-a întâmplat din cauza opoziției formațiunii sale față de continuarea definirii României prin Constituție ca stat-național.

Cărți publicate

  • A szigetlakó, (volum de poezii), editura Pallas Akadémia, 2001
  • A madárijesztök halála, (roman), editura Mentor, 1999
  • Minuszévek, (volum de poezii), editura Kriterion, 1995

Premii și distincții

  • Premiul Litera (Budapesta), 1996[14]
  • Premiul Uniunii Scriitorilor, 1996[15]
  • Ordinul Crucea Mijlocie al Republicii Ungare, 2008
  • Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[16]

Note

  1. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  2. ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în  
  3. ^ „Alegeri in UDMR: Kelemen Hunor a castigat sefia Uniunii”. Ziare.com. . Accesat în . 
  4. ^ Specimenul buletinului de vot, bec2014.ro
  5. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Ziarul Tricolorul- Special - Kelemen Hunor aruncă primul strop de cianură la Roșia Montană”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Rosia Montana: Kelemen Hunor arunca primul strop de cianura”. 9AM. Accesat în . 
  8. ^ Surupaceanu, surupaceanu.ro 
  9. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Piso a fost demis din fruntea Muzeului de Istorie. Din nou”. Citynews Cluj. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Ioan Piso, demis a treia oara”. . Accesat în . 
  12. ^ „Directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, demis pentru a patra oară”. adevarul.ro. Accesat în . 
  13. ^ „Profesorul Ioan Piso, pedepsit din nou de "sistem"”. Accesat în . 
  14. ^ „Kelemen Hunor a candidat la Președinția României”. adevarul.ro. Accesat în . 
  15. ^ „Ministerul Culturii - Despre ministrul Kelemen Hunor”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 14.

Legături externe

Interviuri


Predecesor:
Theodor Paleologu 		Ministru al culturii - prima dată
Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului național
2 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009 		Succesor:
Mircea Diaconu
Predecesor:
Daniel Barbu 		Ministrul culturii - a doua oară
Guvernul Boc (2)
5 martie 2014 - 24 noiembrie 2014 		Succesor:
Csilla Hegedüs