Ion Agârbiceanu

În lumea de astăzi, Ion Agârbiceanu este un subiect care a câștigat o relevanță fără precedent. De la origini și până în prezent, Ion Agârbiceanu a fost obiect de studiu, dezbatere, controversă și admirație. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Ion Agârbiceanu, de la impactul său asupra societății până la cele mai recente cercetări care încearcă să-i dezvăluie misterele. Pe parcursul paginilor care urmează, ne vom scufunda într-o analiză detaliată a Ion Agârbiceanu, abordând numeroasele sale fațete și oferind o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect fascinant și important.

Pentru fizicianul Ion I. Agârbiceanu, fiul lui Ion Agârbiceanu, vedeți Ion I. Agârbiceanu.
Ion Agârbiceanu

Ion Agârbiceanu în 1962
Date personale
Născut[2][3] Modificați la Wikidata
Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei[1] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Cluj, România[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Hajongard din Cluj Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMaria Agârbiceanu
CopiiIon I. Agârbiceanu
Nicolae Agârbiceanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Română Unită cu Roma Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
jurnalist
scriitor de literatură pentru copii​
poet
politician
preot​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
PseudonimAlfius[1], Potcoava[1], Agarbi[1], Octavian[1]  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Român din Ungaria și Transilvania, Partidul Poporului, Partidul Țărănesc, Partidul Național-Țărănesc, Partidul Național Agrar, Frontul Renașterii Naționale, Partidul Națiunii  Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Teologie a Universității din Budapesta, Facultatea de Litere a Universității din Budapesta
PregătireLiceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarsămănătorism
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Note
PremiiOrdinul Muncii
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ion Agârbiceanu (n. , Cenade, Comitatul Alba de Jos, Regatul Ungariei – d. , Cluj, România)[5] a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu.

Biografie

Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963
Statuia lui Ion Agârbiceanu din Cluj

A urmat studiile medii la Gimnaziul din Blaj (1892-1900), iar pe cele superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900-1904). Din 1901-1902 a început să colaboreze cu poezii la „Tribuna” din Sibiu, „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Familia” (Oradea), „Drapelul” (Lugoj), „Cultura creștină (Blaj). În anul 1903 a început colaborarea la revista „Sămănătorul” cu Legendă în versuri. Între anii 1904-1905 a fost sub-prefect la internatul de băieți din Blaj.

În septembrie 1905 s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Budapesta, secția de limbi clasice, română și istorie; audiază frecvent și activează la toate cursurile organizate de Societatea „Petru Maior”. Spre sfârșitul anului, revista Luceafărul îi tipărește primul său volum de schițe și povestiri intitulat De la țară.

În anul 1906, aflând despre vacantarea unei parohii de lângă Abrud, i-a scris prepozitului Ioan Micu Moldovan despre intenția sa de a „aplica”. După numirea sa ca preot paroh în Bucium-Șasa a renunțat la studiile de limbi clasice la Budapesta. A renovat casa parohială din Șasa, s-a mutat cu familia sa acolo, unde i s-a născut primul fiu, Ion I. Agârbiceanu.[6] A rămas lângă Abrud din 1906 până în 1910, când a primit o parohie în Orlat, județul Sibiu (1910-1916). În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Moldova, de unde a fost evacuat în Rusia, fiind pentru un timp preot militar în corpul voluntarilor ardeleni (1917-1918).

  • După 1918 a fost director al ziarului „Patria” din Cluj (1919-1927), apoi al ziarului „Tribuna” din Cluj (1938-1940).
  • A deținut mai multe funcții politice în Parlamentul României întregite (prima dată în 1919, apoi în 1922-1926), mai târziu a fost senator și vicepreședinte al Senatului.
  • A fost membru în Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania (1919).
  • A fost preot și protopop în Cluj (din 1930), canonic al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla (din 1931).
  • Pentru activitatea sa literară, ales membru corespondent (1912), apoi activ (1925) al Astrei, secretar general al secțiilor literare-științifice ale Astrei (1925 - 1940), cu un rol însemnat în Adunările generale anuale ale acesteia, fiind un timp redactor al revistei „Transilvania”.
  • A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1919, apoi membru titular al aceleiași Academii în 1955 la Secția de științe istorice, știința limbii, literatură și artă.
  • A fost membru în Comitetul de conducere al Societății Scriitorilor, până la moarte a fost și președinte al Sindicatului presei române din Ardeal și Banat (începând cu 1921).
  • A primit premiul național pentru proză în 1927, Ordinul Muncii, pentru merite deosebite „în domeniul creației literare”, în 1954, Ordinul Steaua Republicii clasa I în 1962, a fost sărbătorit oficial cu ocazia a 80 ani de viață.
  • La 28 mai 1963 se stinge din viață la Clinica Medicală din Cluj, în urma unui infarct miocardic. Necrologul semnat de Academie și de Uniunea Scriitorilor evidențiază bogata și îndelungata sa activitate - peste șase decenii - pe tărâm literar. La mitingul de doliu, ținut la Cluj, la 31 mai, îi omagiază personalitatea Iorgu Iordan, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Mircea Zaciu.

A fost înmormântat în cimitirul Hajongard din Cluj. Mormântul său a fost declarat monument istoric în anul 2012.

Distincții

Opera literară

Volume publicate

  • De la țară, Budapesta,1905
  • În clasa cultă, Vălenii de Munte, 1909
  • Două iubiri , Vălenii de Munte, 1909
  • În întuneric, București 1910
  • Arhanghelii. Roman din viața românilor ardeleni, Sibiu, 1914 (apărut în foileton în 1913 în revista „Luceafărul”)
  • Luncușoara în Păresemi, București, 1920
  • Popa Man. Povestire după o legendă, București, 1920
  • Ceasuri de seară, București, 1921
  • Trăsurica verde, București, 1921
  • Chipuri de ceară, București, 1921
  • Spaima, Craiova, 1922
  • Dezamăgire, București, 1924
  • Legea trupului. Povestea unei vieți, București, 1926
  • Legea minții. Povestea altei vieți, București, 1927
  • Stana, Cluj, 1929
  • Biruința, București, 1930
  • Dolor. Zbuciumul lui Ilarie Bogdan, Craiova, 1930
  • Răbojul lui Sfântu Petru, București, 1934
  • Sectarii, București, 1938
  • Licean...odinioară, București, 1939
  • Amintirile, București, 1940
  • Jandarmul. O mare dramă în Maramureș, București, 1941
  • Domnișoara Ana, București, 1942
  • În pragul vieții, București, 1942
  • Vremuri și oameni. Lumea nouă, București, 1943
  • Vâltoarea, Sibiu, 1944
  • Din copilărie. Chipuri și povestiri, București, 1956
  • Din munți și din câmpii, București, 1957
  • File din cartea naturii, București, 1959
  • Faraonii, București, 1961
  • Strigoiul, București, 1968 (postum)
  • Din pragul marei treceri, Cluj, 1978 (postum)
  • Fața de lumină a creștinismului, Cluj-Napoca, Eikon, 2006.
  • Intâiul Drum
  • Nepoata lui moș Mitruț
  • Opere, studiu introductiv de Mircea Zaciu, vol. I-XVIII, București, 1962-2002

Note

  1. ^ a b c d e (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1970/10/romania_literara_1970_10_40.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Ion Agârbiceanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Ion Agârbiceanu, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ „Ion Agârbiceanu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Enciclopedia Universală Britanica. Litera. . p. 69. 
  6. ^ La Bucium-Șasa, pe urmele lui Ion Agârbiceanu
  7. ^ Decretul regal nr. 246 din 1 februarie 1943 privind conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXI, nr. 34, Partea I, miercuri 10 februarie 1943, pp. 1162–1163.
  8. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 225 din 9 iunie 1954 pentru conferirea „Ordinului Muncii” unor scriitori, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul III, nr. 29, 16 iunie 1954, p. 220.
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 737 din 10 septembrie 1962 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa I academicianului Ion Agîrbiceanu, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 19, 29 septembrie 1962, p. 174.

Bibliografie

Vezi și

Imagini

  • Mircea Zaciu și Ion Agârbiceanu în 1962
    Mircea Zaciu și Ion Agârbiceanu în 1962
  • Ion Agârbiceanu în 1900
    Ion Agârbiceanu în 1900
  • Ion Agârbiceanu
    Ion Agârbiceanu
  • Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963
    Casa din Cluj în care a locuit și a lucrat Ion Agârbiceanu între 1924-1963
  • Statuia lui Ion Agărbiceanu din Cluj, aflată în piața care îi poartă numele
    Statuia lui Ion Agărbiceanu din Cluj, aflată în piața care îi poartă numele

Legături externe