Ja, vi elsker dette landet

În lumea de astăzi, Ja, vi elsker dette landet a devenit un subiect de relevanță și interes general pentru un spectru larg al societății. De la politică la știință, prin cultură și tehnologie, Ja, vi elsker dette landet a influențat viața noastră de zi cu zi în diferite moduri. Există multe perspective din care poate fi abordată Ja, vi elsker dette landet, iar fiecare dintre ele oferă o panoramă fascinantă și în continuă evoluție. În acest articol, vom explora unele dintre cele mai importante dimensiuni ale Ja, vi elsker dette landet, analizând impactul său în diferite domenii și proiecția sa în viitor.

Ja, vi elsker dette landet
Imn național alNorvegia  Modificați la Wikidata
VersuriBjørnstjerne Bjørnson  Modificați la Wikidata
MuzicaRikard Nordraak  Modificați la Wikidata
Probă muzică
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ja, vi elsker dette landet este imnul Norvegiei. În traducere înseamnă Da, iubim această țară. Textul a fost scris de către Bjørnstjerne Bjørnson într-o daneză modificată, care se va numi ulterior riksmål (limba statală), iar melodia a fost compusă de către vărul său, Rikard Nordraak. Prima variantă a textului a fost publicată în ziarul Aftenbladet pe 1 octombrie 1859, iar versiunea finală a fost gata în 1869. Melodia a fost probabil compusă în 1863-1864. Pe 17 mai 1864, melodia a fost cântată în public pentru prima dată de către 24 de bărbați la Eidsvoll în legătură cu comemorarea a 50 de ani de la proclamarea Constituției norvegiene, și seara în aceeași zi la Christiania. Imnul a înlocuit cântecul Sønner av Norge (Fii Norvegiei), dar nu a primit niciodată statut oficial.

De obicei se cântă doar primele două strofe.

Textul

1.

Ja, vi elsker dette landet,
som det stiger frem,
furet, værbitt over vannet,
med de tusen hjem.
Elsker, elsker det og tenker
på vår far og mor
og den saganatt som senker
drømme på vår jord.
Og den saganatt som senker,
senker drømme på vår jord.

2.

Dette landet Harald berget
med sin kjemperad,
dette landet Håkon verget
medens Øyvind kvad;
Olav på det landet malte
korset med sitt blod,
fra dets høye Sverre talte
Roma midt imot.

3.

Bønder sine økser brynte
hvor en hær dro frem,
Tordenskiold langs kysten lynte,
så den lystes hjem.
Kvinner selv stod opp og strede
som de vare menn;
andre kunne bare grede,
men det kom igjen!

4.

Visstnok var vi ikke mange,
men vi strakk dog til,
da vi prøvdes noen gange,
og det stod på spill;
ti vi heller landet brente
enn det kom til fall;
husker bare hva som hendte
ned på Fredrikshald!

5.

Hårde tider har vi døyet,
ble til sist forstøtt;
men i verste nød blåøyet
frihet ble oss født.
Det gav faderkraft å bære
hungersnød og krig,
det gav døden selv sin ære –
og det gav forlik.

6.

Fienden sitt våpen kastet,
opp visiret for,
vi med undren mot ham hastet,
ti han var vår bror.
Drevne frem på stand av skammen
gikk vi søderpå;
nu vi står tre brødre sammen,
og skal sådan stå!

7.

Norske mann i hus og hytte,
takk din store Gud!
Landet ville han beskytte,
skjønt det mørkt så ut.
Alt hva fedrene har kjempet,
mødrene har grett,
har den Herre stille lempet
så vi vant vår rett.

8.

Ja, vi elsker dette landet,
som det stiger frem,
furet, værbitt over vannet,
med de tusen hjem.
Og som fedres kamp har hevet
det av nød til seir,
også vi, når det blir krevet,
for dets fred slår leir.

Legături externe