Județul Caraș | |||||
| |||||
Provincie: | Banat | ||||
Reședința: | Oravița | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 200.929 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 4.693 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) cinci plăși (ulterior) șase plăși | ||||
Modifică text ![]() |
Județul Caraș a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Banat. Reședința județului era orașul Oravița. Județul a luat ființă în anul 1926, ca urmare a divizării fostului județ Caraș-Severin.
Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sudul regiunii Banat. Județul cuprindea mare parte din teritoriul actualului județ Caraș-Severin (cu excepția părții estice). Se învecina la sud-vest și sud cu Iugoslavia, la est și nord-est cu județul Severin, iar la nord-vest cu județul Timiș-Torontal. Județul Caraș a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.
Teritoriul județului era împărțit inițial în cinci plăși:
Ulterior a fost înființată a șasea plasă:
Pe teritoriul județului se aflau două comune urbane (orașe): Oravița (reședința județului) și Reșița (cel mai mare oraș al județului).
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 200.929 locuitori, dintre care 69,5% români, 12,8% germani, 4,9% sârbi și croați, 3,6% cehi și slovaci, 2,8% țigani, 2,5% maghiari ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 70,3% ortodocși, 21,5% romano-catolici, 5,1% greco-catolici, 1,5% baptiști ș.a.
În anul 1930 populația urbană a județului era de 29.453 locuitori, dintre care 43,4% germani, 42,2% români, 8,8% maghiari, 1,6% cehi și slovaci, 1,4% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 50,5% romano-catolici, 39,7% ortodocși, 3,7% greco-catolici, 2,1% reformați, 1,7% mozaici, 1,6% luterani ș.a.
|
|