Astăzi, Județul Caraș (interbelic) este un subiect de mare relevanță și interes pentru mulți oameni din întreaga lume. De la originea sa istorică până la impactul său asupra societății actuale, Județul Caraș (interbelic) a captat atenția atât a experților, cât și a populației generale. Pe măsură ce aprofundăm acest subiect, descoperim complexitatea și diversitatea perspectivelor care îl înconjoară. În acest articol, vom explora diferitele fațete ale Județul Caraș (interbelic) și vom analiza influența acestuia asupra diferitelor aspecte ale vieții de zi cu zi. De la origini și până la evoluția sa de astăzi, Județul Caraș (interbelic) a lăsat o amprentă semnificativă asupra istoriei și continuă să genereze dezbateri și reflecții în societatea modernă.
Județul Caraș | |||||
| |||||
Provincie: | Banat | ||||
Reședința: | Oravița | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 200.929 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 4.693 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) cinci plăși (ulterior) șase plăși | ||||
Modifică text ![]() |
Județul Caraș a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Banat. Reședința județului era orașul Oravița. Județul a luat ființă în anul 1926, ca urmare a divizării fostului județ Caraș-Severin.
Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sudul regiunii Banat. Județul cuprindea mare parte din teritoriul actualului județ Caraș-Severin (cu excepția părții estice). Se învecina la sud-vest și sud cu Iugoslavia, la est și nord-est cu județul Severin, iar la nord-vest cu județul Timiș-Torontal. Județul Caraș a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.
Teritoriul județului era împărțit inițial în cinci plăși:[1]
Ulterior a fost înființată a șasea plasă:
Pe teritoriul județului se aflau două comune urbane (orașe): Oravița (reședința județului) și Reșița (cel mai mare oraș al județului).
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 200.929 locuitori, dintre care 69,5% români, 12,8% germani, 4,9% sârbi și croați, 3,6% cehi și slovaci, 2,8% țigani, 2,5% maghiari ș.a.[2] Sub aspect confesional populația era alcătuită din 70,3% ortodocși, 21,5% romano-catolici, 5,1% greco-catolici, 1,5% baptiști ș.a.[3]
În anul 1930 populația urbană a județului era de 29.453 locuitori, dintre care 43,4% germani, 42,2% români, 8,8% maghiari, 1,6% cehi și slovaci, 1,4% evrei ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era alcătuită din 50,5% romano-catolici, 39,7% ortodocși, 3,7% greco-catolici, 2,1% reformați, 1,7% mozaici, 1,6% luterani ș.a.