În acest articol, vom pătrunde în lumea interesantă a lui Județul Sălaj (interbelic). De la origini și până la relevanța sa astăzi, vom explora fiecare fațetă a acestui subiect pentru a face lumină asupra importanței și impactului său asupra societății. Județul Sălaj (interbelic) a captat atenția multor oameni de-a lungul timpului, generând dezbateri, inspirație și reflecție. Prin analize detaliate și perspective diverse, ne propunem să oferim o viziune completă și exhaustivă a Județul Sălaj (interbelic), abordând dimensiunile și implicațiile sale multiple pentru a înțelege mai bine relevanța sa în lumea contemporană.
Județul Sălaj | |||||
| |||||
Provincie: | Crișana | ||||
Reședința: | Zalău | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 343.347 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 5.191 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) opt plăși (ulterior) zece plăși | ||||
Modifică text ![]() |
Județul Sălaj a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, făcând parte din provincia istorică Crișana.[1] Reședința județului era orașul Zălau.
Județul se afla în partea nord-vestică a României Mari, întinzându-se până la granița cu Ungaria. Jumătatea estică a teritoriului său se afla în regiunea Transilvania, în timp ce jumătatea vestică era situată în regiunea Crișana. Județul interbelic cuprindea actualul județ Sălaj, partea de nord a actualului județ Bihor și partea de sud-vest a actualului județ Satu Mare. Se învecina la sud cu județele Bihor și Cluj, la est cu județul Someș, la nord cu județul Satu Mare, iar la vest cu Ungaria.
Teritoriul județului era împărțit inițial în opt plăși:[2]
Ulterior, numărul plășilor a crescut la zece, prin înființarea a două plăși noi:
Pe teritoriul județului se aflau trei comune urbane (orașe): Zălau (reședința județului), Carei și Șimleu Silvaniei.
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 343.347 locuitori, dintre care 56,2% români, 31,4% maghiari, 4,7% germani, 3,9% evrei ș.a.[3] Din punct de vedere confesional populația era alcătuită din 52,6% greco-catolici, 25,4% reformați, 12,2% romano-catolici, 4,0% mozaici, 4,4% ortodocși ș.a.[4]
În 1930 a fost înregistrată o populație urbană de 31.830 de locuitori, dintre care 46,1% maghiari, 31,6% români, 13,4% evrei, 5,6% germani ș.a. Ca limbă maternă în mediul urban domina limba maghiară (62,0%), urmată de limba română (27,5%), idiș (8,0%), germană (1,2%) ș.a. Din punct de vedere confesional orășenimea era formată din 28,6% reformați, 27,2% greco-catolici, 24,2% romano-catolici, 13,8% mozaici, 4,9% ortodocși ș.a.