În lumea de astăzi, Județul Maramureș (interbelic) a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie în domeniul academic, profesional sau personal, Județul Maramureș (interbelic) trezește curiozitatea și atenția multor oameni la nivel global. De-a lungul istoriei, Județul Maramureș (interbelic) a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție și continuă să fie un subiect de actualitate și relevantă în societatea de astăzi. În acest articol, vom explora în detaliu și cuprinzător impactul și importanța Județul Maramureș (interbelic), precum și implicațiile sale în diferite domenii ale vieții de zi cu zi.
Județul Maramureș | |||||
| |||||
Provincie: | Maramureș | ||||
Reședința: | Sighet | ||||
Populație: •Total 1930: |
Locul 161.575 loc. | ||||
Suprafață: •Total: |
Locul 3.381 km² | ||||
Perioadă de existență: | ' | ||||
Subdiviziuni: | (inițial) trei plăși (ulterior) patru plăși | ||||
Modifică text ![]() |
Județul Maramureș a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Maramureș. Reședința județului era orașul Sighet.
Județul se afla în partea nordică a României Mari, în regiunea Maramureș, la granița cu Cehoslovacia și Polonia. Județul cuprindea partea de nord a actualului județ Maramureș. Se învecina la vest cu județul Satu Mare, la est cu județele Rădăuți și Câmpulung, la sud cu județele Năsăud și Someș, iar la nord cu Cehoslovacia și Polonia. Județul avea astfel în componența sa întregul teritoriu atribuit României din Comitatul Maramureș, al cărui continuator a fost.
În anul 1930 teritoriul județului era împărțit în trei plăși:[1]
Ulterior, plășile Iza și Sighet au fost reorganizate, fiind înființată încă o plasă, a patra din cadrul județului:
Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 194.619 de locuitori, dintre care 57,9% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni (ucraineni), 6,9% maghiari, 2,0% germani ș.a.[2] Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire: 64,4% greco-catolici, 21,0% mozaici, 6,4% romano-catolici, 5,3% ortodocși, 1,8% reformați ș.a.[3]
Populația urbană a județului era alcătuită din 38,6% evrei, 35,4% români, 19,9% maghiari, 4,5% ruteni (ucraineni) ș.a. Ca limbă maternă în mediul urban predomina limba idiș (36,6%), urmată de limba română (33,7%), maghiară (25,7%), ucraineană (2,3%) ș.a. Din punct de vedere confesional, locuitorii s-au declarat în majoritatea lor de religie mozaică (38,9%), urmați de greco-catolici (38,0%), romano-catolici (12,8%), reformați (5,7%), ortodocși (3,5%) ș.a.