Lucia Mantu

Problema Lucia Mantu este o problemă de mare relevanță astăzi, deoarece are implicații în diverse aspecte ale vieții de zi cu zi. De la impactul său asupra sănătății publice până la consecințele sale asupra economiei și mediului, Lucia Mantu este un subiect care stârnește interesul experților și cetățenilor deopotrivă. În acest articol, vom explora diferite perspective și abordări legate de Lucia Mantu, cu scopul de a înțelege mai bine importanța și implicațiile sale în societate. Fie prin date statistice, mărturii personale sau analize științifice, vom încerca să facem lumină asupra acestui subiect atât de relevant astăzi.

Lucia Mantu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedatănoiembrie 1971 (83 de ani) Modificați la Wikidata
România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul „Eternitatea” din Iași Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațietraducătoare
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucia Mantu, (pseudonimul literar al Cameliei Nădejde, n. 9 septembrie [1]1888, Iași – d. 22 noiembrie 1971, București, a fost profesoară de științe, editoare de carte, prozatoare și scriitoare română.

Biografie

Luciei Mantu a fost născută la Iași, părinții ei fiind Gheorghe Nădejde, profesor și Ecaterina Nădejde (născută Băncilă). Era nepoata lui Ioan și Sofia Nădejde, precum și a lui Octav Băncilă.[2][3]

Ca cel de-al doilea copil, Lucia a început educația acasă, sub supravegherea fratelui său mai mare și a continuat educarea la domiciliu până la terminarea Liceului Internat din Iași[4], în 1907.[5] Deși a avut o înclinare naturală către literatură și scriere, totuși a urmat Facultatea de științe ale naturii a Universității din Iași, datorită unor membri prestigioși ai corpului profesoral, așa cum au fost Paul Bujor și Ion Th. Simionescu.[6] A absolvit universitatea în 1911,[2] iar în 1914, a devenit profesoară de științe la Liceul de fete Doamna Oltea din Iași[2][6], de unde, până în 1947, când se pensionează, va fi detașată la Institutul de Zoologie al Facultății de Științe din București.

Viața literară

A debutat în 1920 în Viața Românească cu Pagini răzlețe.[2] În afara câtorva colaborări și la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei Însemnări ieșene. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitoriilor Români.

Scrieri

Traduceri

  • N. V. Gogol - Serile în sat la Dikanka, București, 1948
  • I. A. Goncearov - O poveste obișnuită, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei)
  • Merele de aur. Culegere de basme ale popoarelor URSS, București, 1951 (în colaborare cu Tatiana Berindei)
  • I. S. Turgheniev - Jurnalul unui om de prisos, București, 1952 (în colaborare cu Ada Steinberg)
  • Opere, vol. IV, București, 1955 (în colaborare cu Marina Arnoldov)
  • Marie Pujmanová - Oameni la răscruce, București, 1957 (în colaborare cu Mihai Pop și Marcel Gafton)
  • Jocul cu focul, București, 1957 (în colaborare cu Mihai Pop)

Note

  1. ^ Academia Română (). Dicționarul general al literaturii române. L/O. Univers enciclopedic. p. 213. ISBN 973-637-070-4. 
  2. ^ a b c d Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 592. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN 973-697-758-7
  3. ^ Baciu, p. 111
  4. ^ Academia Română (). Dicționarul general al literaturii române. L/O. Univers enciclopedic. p. 213. ISBN 973-637-070-4. 
  5. ^ Baciu, pp. 111–12
  6. ^ a b Baciu, p. 112
  7. ^ a b Golopenția, Sanda (). „Lucia Mantu”. În Wilson, Katharina M. An Encyclopedia of continental women writers. 2: L-Z. New York and London: Garland Publishing Inc. p. 773. 

Bibliografie

Legături externe