Mahleb

În lumea de astăzi, Mahleb a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru diverși oameni din întreaga lume. De la apariția sa, Mahleb a captat atenția experților și entuziaștilor deopotrivă, generând dezbateri aprofundate, cercetări și analize în jurul implicațiilor și repercusiunilor sale. Cu un impact palpabil asupra societății contemporane, Mahleb a reușit să pătrundă în diferite zone ale vieții cotidiene, de la politică la cultura populară, devenind un fenomen care nu lasă pe nimeni indiferent. În acest articol, vom explora în detaliu diferitele aspecte legate de Mahleb, evoluția sa în timp și influența sa asupra diferitelor aspecte ale societății actuale.

Mahleb

Sâmburi întregi; semințele sunt în interior
Origine
Alte denumiriMahlepi
Regiunea de origineOrientul Mijlociu
Informații
Ingredient principalSemințe de vișin turcesc
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mahleb sau mahlepi este un condiment aromat specific bucătăriei Orientului Mijlociu.[1][2][3] Este obținut din semințele unei specii de cireș sălbatic, Prunus mahaleb (vișin turcesc). Sâmburii de cireș sunt crăpați pentru a extrage miezul, care are un diametru de aproximativ 5 mm. Înainte de a fi utilizat, miezul seminței este măcinat până când devine o pulbere. Aroma sa poate fi asemănată cu o combinație de migdale amare și cireșe[4] sau cu marțipanul.[5]

Condimentul este folosit în cantități mici în unele dulciuri și prăjituri.[5]

A fost folosit de-a lungul secolelor în Orientul Mijlociu și în zonele învecinate ca aromatizant pentru preparatele coapte. Rețetele care necesită fructe sau semințe de „ḫalub” datează din Sumerul antic.[6]

În bucătăria grecească, pudra de mahaleb este uneori adăugată în diferite tipuri de pâine și prăjituri preparate de sărbători, cum ar fi christopsomo ( gr: χριστόψωμο ) de Crăciun, vasilopita de Anul Nou și tsoureki împletit de Paște (numit cheoreg în armeană și paskalya çöreği în turcă).[7]

În Egipt, condimentul este folosit într-o pastă cu miere, semințe de susan măcinate și ulei de măsline, amestecul astfel obținut fiind consumat ca desert.[8]

Note

  1. ^ Garber, Eric A. E.; Parker, Christine H.; Handy, Sara M.; Cho, Chung Y.; Panda, Rakhi; Samadpour, Mansour; Reynaud, Danica H.; Ziobro, George C. (), „Presence of Undeclared Food Allergens in Cumin: The Need for Multiplex Methods”, Journal of Agricultural and Food Chemistry (în engleză), 64 (5), p. 1208, doi:10.1021/acs.jafc.5b05497, ISSN 0021-8561, accesat în  
  2. ^ Nancy Gaifyllia. „What Is Mahlab and How Is It Used in Greek Cooking?” (în engleză). The Spruce Eats. Accesat în . 
  3. ^ „A Lesson in Mahlab (Mahleb) – The Armenian Kitchen” (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ Levitt, Barbara, ed. (noiembrie 2008), Edible: An Illustrated Guide to the World's Food Plants, National Geographic Society, p. 294, ISBN 978-1-4262-0372-5, Preview, p. 294, pe Google Books 
  5. ^ a b Reuter, Christoph (). „Mini-Republics: A Syrian Village Seeks to Survive amid Carnage”. Der Spiegel. Accesat în . 
  6. ^ Gadotti, A. (2014). Gilgamesh, Enkidu, and the Netherworld and the Sumerian Gilgamesh Cycle. De Gruyter. ISBN: 161451545X.
  7. ^ The Oxford Companion to Sugar and Sweets. Oxford University Press. . ISBN 978-0-19-931362-4. 
  8. ^ Max Falkowitz. „Spice Hunting: Mahlab” (în engleză). Serious Eats. Accesat în .