Maurice Nadeau

În lumea de astăzi, Maurice Nadeau a devenit un subiect de interes și dezbatere crescând în diferite domenii. De la politică la știință, prin cultură și societate, Maurice Nadeau a reușit să capteze atenția unui număr mare de oameni din întreaga lume. Implicațiile sale, impactul și relevanța sa au generat o gamă largă de opinii, teorii și studii care urmăresc să înțeleagă și să analizeze în profunzime acest fenomen. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Maurice Nadeau, de la origini până la influența sa de astăzi, cu scopul de a oferi o viziune completă și actualizată asupra acestui subiect atât de relevant în prezent.

Maurice Nadeau
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
Decedat (102 ani)[6][1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
CopiiClaire Nadeau​
Gilles Nadeau] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieredactor​
critic literar​
scriitor
director de colecție​
jurnalist
luptător în Rezistența Franceză​
profesor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
PseudonimJoë Christmas  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Comunist Francez, Ligue communiste]  Modificați la Wikidata
StudiiÉcole normale supérieure de Saint-Cloud​
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajCombat]
Éditions du Pavois]
Buchet/Chastel]
Mercure de France
Le Nouvel Obs]
L'Express
Éditions Julliard]
Les Lettres Nouvelles
Éditions Denoël
Robert Laffont​
La Quinzaine littéraire]
Éditions Maurice Nadeau]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiComandor al Ordinului Artelor și Literelor​
prix Mac Orlan]
grand prix national des Lettres]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Maurice Nadeau (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța)[7][8], a fost un profesor,[9] scriitor,[10] critic literar, director de colecții, director de publicații periodice și editor francez.

El este tatăl actriței Claire Nadeau și al regizorului Gilles Nadeau.

Biografie

Orfan de război, Maurice Nadeau a studiat la Școala normală superioară din Saint-Cloud, devenind interesat de politică. În 1930, la vârsta de 19 ani, a aderat la Partidul Comunist Francez, militând activ împreună cu Georges Cogniot.[11] A fost exclus din partid în 1932. A citit apoi scrierile lui Lenin și Lev Troțki, care l-au convins să se alăture Ligii comuniste a lui Pierre Naville. În cursul acelor ani i-a frecventat pe Louis Aragon, André Gide, André Breton, Jacques Prévert și Benjamin Péret.

După Eliberarea Franței a devenit critic literar, cu sprijinul redactorului șef Pascal Pia, la ziarul Rezistenței Combat, condus de Albert Camus. A ținut pagina literară timp de șapte ani, i-a făcut cunoscuți pe scriitorii Georges Bataille, Jean Genet, René Char, Henri Michaux, Claude Simon și Henry Miller și a început editarea operelor marchizului de Sade. El și-a surprins contemporanii atunci când a luat apărarea scriitorului colaboraționist Louis-Ferdinand Céline.

A început astfel o activitate îndelungată de editor la diferite edituri și ziare: a fost director al colecției Le Chemin de la Vie la éditions Corréa (1949-1954), critic la Mercure de France (1949-1953), France-Observateur (1952-1959) și la ziarul L’Express al Françoisei Giroud (1959-1964), director de colecție la Éditions Julliard (1953-1964), a condus revista literară Les Lettres nouvelles (1953-1976), unde a publicat scrierile lui Edmond Jabès, Yves Bonnefoy și Salah Stétié. Fiind vecin de palier cu revista Les Temps Modernes, a început să-l frecventeze pe Jean-Paul Sartre, împreună cu care, în timpul Războiului din Algeria, a semnat și difuzat Manifestul celor 121 (1960). A lucrat apoi la editura Denoël (1965-1977), apoi la éditions Robert Laffont.

Les Lettres nouvelles a devenit apoi numele propriei sale edituri, pe care a fondat-o în 1977 și pe care a continuat să o conducă până la moartea sa.[12] În 1984 editura a fost redenumită Éditions Maurice Nadeau. Acolo au fost publicate primul roman al lui Michel Houellebecq, Extension du domaine de la lutte, operele viitorului laureat al Premiului Nobel, J. M. Coetzee, și al unor tineri scriitori ca Soazig Aaron, Ling Xi sau Yann Garvoz.

Premii și distincții

Maurice Nadeau a primit premiul Mac Orlan în 1982 și Grand prix national des Lettres în 1988.

El a fost distins cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de comandor.[13]

Activitatea editorială

Lui i se datorează editarea – și, uneori, descoperirea în Franța a mai multor autori,[14] printre care (în ordine alfabetică):

Cărți

  • Barbara Rogers (sub pseudonimul Joë Christmas), Collection Minuit, les Éditions Georges Ventillard, 1941
  • Claude Viseux, Éditions Cimaise, 1956
  • Histoire du surréalisme, Le Seuil, 1945 ; Points-Seuil 1970
  • Marquis de Sade : Œuvres, précédé de Exploration de Sade, La Jeune Parque, 1947.
  • Documents surréalistes, Le Seuil, 1948.
  • Littérature présente, Corréa, 1953
  • Michel Leiris et la quadrature du Cercle, essai, Julliard, 1963 ; Maurice Nadeau, 2002.
  • Gustave Flaubert : Œuvres complètes et Correspondance, dix-huit volumes, Rencontre, 1965-1983
  • În colaborare cu Robert Kanters : Anthologie de la poésie française, 12 volumes, Rencontre (Lausanne), 1966-1967
  • Le Roman français depuis la guerre, essai, Gallimard, 1969 ; Le Passeur en 1992.
  • Gustave Flaubert, écrivain, études, Denoël, 1969 ; Maurice Nadeau, 1980.
  • În colaborare cu Serge Quadruppani : Un coupable idéal, Roger Knobelspiess, Maurice Nadeau, 1985
  • Album de la Pléiade : André Gide, bibliothèque de la Pléiade, éditions Gallimard, , 1985
  • Grâces leur soient rendues, Albin Michel, 1990 et 2011
  • Une vie en littérature. Conversations avec Jacques Sojcher, Complexe, 2002
  • Sade, l'insurrection permanente, Maurice Nadeau, 2002
  • Serviteur ! Souvenirs littéraires, Albin Michel, 2002.
  • Journal en public, Maurice Nadeau / La Quinzaine littéraire, 2006.
  • Ferdinando Scianna, Actes-Sud, 2008.
  • Le Chemin de la vie, entretiens avec Laure Adler, avec la collaboration de Tiphaine Samoyault et de Ling Xi, suivi de quatre textes critiques sur Henri Calet, Baudelaire, Balzac et Malcolm Lowry, Verdier en partenariat avec France Culture, 2011

Note

  1. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  3. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b Maurice Nadeau, SNAC, accesat în  
  5. ^ Maurice Nadeau, AlKindi 
  6. ^ Who's Who in France 
  7. ^ « Nadeau, Maurice », notice d'autorité personne n° FRBNF11917345, catalogue Bn-Opale Plus, Bibliothèque nationale de France, créée le 23 avril 1976 et mise à jour le 24 février 2004.
  8. ^ . 17 juin 2013 http://www.rue89.com/rue89-culture/2013/06/17/maurice-nadeau-seteint-a-cent-ans-passes-dernier-combat-243382.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor); Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ Maurice Nadeau, éditeur génial et désargenté, mort à la tâche à 102 ans, article sur le site du quotidien Le Monde, daté du 17 juin 2013.
  10. ^ Sous le pseudonyme de Joë Christmas, Maurice Nadeau a publié en 1941 Barbara Rogers aux éditions Georges Ventillard (source BnF). Photographie de la couverture Arhivat în , la Wayback Machine..
  11. ^ Grâces leur soient rendues, Albin Michel, 1990, p. 13.
  12. ^ Écouter un jeune homme de quatre-vingt-dix-sept ans, réalisé au printemps 2008 : un entretien avec Maurice Nadeau..
  13. ^ Entretien filmé de Maurice Nadeau par Michel Boujut.
  14. ^ Le Chemin de la vie, entretiens avec Laure Adler, Verdier, 2011.
  15. ^ Une journée d'Ivan Denissovitch : traduction française en 1963 chez Julliard où travaillait Nadeau à l'époque.

Legături externe