În articolul de astăzi vom aprofunda subiectul Papa Marcu, o problemă care a generat dezbateri și controverse în ultima vreme. Papa Marcu este o problemă care afectează un spectru larg al societății, de la profesioniști din diverse domenii până la oameni obișnuiți care se confruntă cu provocări legate de această problemă în viața lor de zi cu zi. În acest articol vom explora diferite perspective și abordări legate de Papa Marcu, cu scopul de a face lumină asupra implicațiilor sale și de a oferi o viziune cuprinzătoare asupra acestei probleme. Indiferent de nivelul dvs. de experiență sau de cunoștințele anterioare despre Papa Marcu, prin acest articol veți găsi informații relevante și valoroase care vă vor permite să înțelegeți mai bine această problemă și posibilele sale implicații în diverse domenii. Citiți mai departe pentru a explora lumea fascinantă și complexă a lui Papa Marcu!
Marcu | |
![]() | |
Date personale | |
---|---|
Născut | secolul al III-lea d.Hr. ![]() Roma, Imperiul Roman ![]() |
Decedat | ![]() Roma, Imperiul Roman ![]() |
Religie | Biserica Catolică[1] ![]() |
Ocupație | preot catolic ![]() |
Locul desfășurării activității | Roma ![]() |
Activitate | |
Început de pontificat | 18 ianuarie 336 |
Final de pontificat | 7 octombrie 336 |
Predecesor | Papa Silvestru I |
Succesor | Papa Iuliu I |
Modifică date / text ![]() |
Papa Marcu (n. secolul al III-lea d.Hr., Roma, Imperiul Roman – d. , Roma, Imperiul Roman) a fost Papă al Romei în perioada 18 ianuarie 336 - 7 octombrie 336.
După Liber Pontificalis Papa Marcu ar fi fost roman de origine, iar tatăl său s-ar fi numit Priscus. Eusebiu din Cezareea spune că în scrisoarea lui Constantin cel Mare adresată lui Papei Miltiade, prin care convoca conciliul episcopal pentru a se discuta erezia lui Donatus Cel mare, se scria și despre un anume Marcu. Acest Marcu, evident un membru al clerului de la Roma, era prezbiter sau diacon, e posibil să fi fost mai apoi Papa Marcu.
Liber Pontificalis îi atribuie paternitatea a două constituții apostolice. Într-al doilea rând, papa Marcu l-a investit pe episcopul de Ostia cu pallium-ul sacru și a stabilit tradiția prin care episcopul de Ostia va consfinți episcopul Romei. O mărturie a Sfântului Augustin de Hipona ne comunică că spre sfârșitul sec. IV, episcopul de Ostia consfințea de regulă noul papă. E posibil ca papa Marcu să fi trebuit să confirme acest nou privilegiu într-o constitție, însă nu este exclus ca să fie totuși un precedent prin care episcopul de Ostia să ungă noul papă.
Anumite evidențe sugerează că pe timpul pontificatului său au fost concepute listele de episcopi și martiri, numite Depositio episcoporum și Depositio martyrum.
În decursul pontificatului său de 8 luni, Papa Marcu a edificat basilica Sf.Marcu Evanghelistul în Roma în anul 336, a cărei arhitectură exterioară a fost modicată ulterior de mai multe ori precum și Basilica Sf. Balbina în afara orașului.
Papa Marcu a murit in cauze naturale și a fost înmormântat în catacombele din Basilica Sf. Balbina, după dorința sa.
Predecesor: Papa Silvestru I |
Marcu 18 Ian. 336 - 7 Oct. 336 |
Succesor: Papa Iuliu I |