Peroxid organic

Astăzi, vrem să dedicăm un spațiu pentru a vorbi despre Peroxid organic, un subiect care a căpătat relevanță în ultima vreme. Peroxid organic este o problemă care ne preocupă pe toți, deoarece are un impact direct asupra vieții noastre. Pe parcursul acestui articol, vom explora diferite aspecte și perspective legate de Peroxid organic, cu scopul de a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. Vom aborda importanța sa, evoluția ei în timp, implicațiile sale în societatea actuală și proiecția ei în viitor. Fără îndoială, Peroxid organic este un subiect fascinant care ne invită să reflectăm și să analizăm influența sa asupra contextelor noastre personale și colective.

Structura generală a unui peroxid organic
Structura generală a unui hidroperoxid organic
Structura generală a unui perester

Peroxizii organici sunt compuși organici care conțin o grupă funcțională peroxid (ROOR′). Dacă R' este un atom de hidrogen, atunci compusul este un hidroperoxid organic. Peresterii sunt, în mod analog, compușii derivați de la esteri, care au structura generală RC(O)OOR. Legătura dintre cei doi atomi de oxigen, O-O, se rupe foarte ușor, ceea ce duce la formarea de radicali liberi de forma RO•. Astfel, peroxizii organici sunt folositori ca promotori în reacțiile radicalice de polimerizare. Totuși, pe baza aceleași proprietăți chimice, peroxizii organici pot iniția polimerizări explozive ale materialelor cu legături nesaturate.[1]

Obținere

O primă metodă este reacția dintre sulfații de dialchil și peroxidul de hidrogen.[2] În această metodă, sulfatul donează grupa alchil, iar ionul sulfat va accepta doi protoni:

Această metodă poate fi folosită și pentru obținerea peroxizilor ciclici.[3] Dioxetanii, cicluri de patru atomi, pot fi obținuți printr-o reacție de cicloadiție 2+2 a oxigenului la alchene.[4]

Proprietăți

Vezi și

Referințe

  1. ^ Klenk, Herbert; Götz, Peter H.; Siegmeier, Rainer; Mayr, Wilfried (), „Peroxy Compounds, Organic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Weinheim: Wiley-VCH 
  2. ^ Medwedew, S. S.; Alexejewa, E. N. (). „Organic peroxides II. Of the reaction between benzoyl hydroperoxide or benzoyl peroxide and triphenylmethyl”. Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft (A and B Series). 65 (2): 137. doi:10.1002/cber.19320650204. 
  3. ^ Criegee, Rudolf; Müller, Gerhard (). „1.2-Dioxan”. Chemische Berichte. 89 (2): 238. doi:10.1002/cber.19560890209. 
  4. ^ Heinz G. O. Becker Organikum, Wiley-VCH, 2001, ISBN: 3-527-29985-8, p. 323