Vera Călin

În trecut, societatea a fost martoră a nenumărate progrese și schimbări în Vera Călin care au avut un impact semnificativ asupra modului în care trăim și percepem lumea din jurul nostru. De la descoperiri științifice la revoluții culturale, Vera Călin a jucat un rol esențial în modelarea realității noastre actuale. De-a lungul anilor, am văzut cum Vera Călin a evoluat și s-a adaptat la nevoile și cerințele unei societăți în continuă schimbare. În acest articol, vom explora îndeaproape importanța lui Vera Călin în diferite aspecte ale vieții noastre de zi cu zi și influența sa asupra modului în care gândim și acționăm.

Vera Călin
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedatădecembrie 2013 (92 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Etnieevrei Modificați la Wikidata
Ocupațieprofesoară universitară​
istoric literar​
critic literar​
traducătoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vera Călin (născută Clejan), (n. 17 februarie 1921, București – d. decembrie 2013, Los Angeles, SUA) a fost o esistă și traducătoare română, profesoară de literatură comparată la Universitatea București, emigrată în SUA.

Biografie

S-a născut într-o familie evreiască. Tatăl ei a fost Herman Clejan, arhitect, cel care a proiectat Galeriile Lafayette, în prezent Magazinul Victoria din București, și Palatul Braunstein care adăpostește "Galeriile Cupola" din Iași. Vera Călin a fost forțată din cauza legilor antisemite să urmeze școli evreiești. Absolventă facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1946).

Debutează în vara anului 1944 în paginile cotidianului „Ecoul”. În 1950 a debutat editorial cu volumul „Un prieten al celor asupriți: Charles Dickens”.[1] După al Doilea Război Mondial a lucrat ca redactor la Editura de stat pentru literatură (ESPLA).

A fost căsătorită cu un medic, cu care a avut doi fii. În 1973 a fost invitată ca profesor la Universitatea din Ottawa, Canada.[1] După moartea soțului (1975) a emigrat (1976) în SUA la fiul mai mic.[2]

Între 1977-1978 a fost profesor invitat (visiting professor) la Ierusalim.[3]

Conform criticului Mircea Martin, Vera Călin face parte din grupul ilegaliștilor sau al simpatizanților comuniști (din timpul războiului) care au încercat nu numai „refacerea legăturilor cu tradiția internă, ci și cu tradiția europeană și cu lumea largă, atât în planul literaturii, cât și în planul ideilor.”[4]

A predat la Facultatea de Litere a Universității din București, mai întâi cursuri de limbă engleză, iar mai apoi cursuri de literatură universală și comparată, unde a ajuns profesor universitar în 1970.

Distincții

Scrieri

  • Furtuna în cancelarie, piesă de teatru, 1956 (în colaborare cu Silvian Iosifescu)
  • Byron, Ed. de stat, 1961
  • Curentele literare și evocarea istorică, Editura pentru literatură, București, 1963
  • Metamorfozele măștilor comice, Editura pentru literatură, București, 1966
  • Alegoria și esențele, Editura pentru literatură universală, București, 1969 (traducere în germană „Auferstellung der Allegorie”, Viena, 1975)[6]
  • Romantismul, Editura Univers, București, 1970
  • Omisiunea elocventă, Editura enciclopedică română, București, 1973
  • Prea târziu: Însemnări californiene, Editura Univers, București, 1997
  • Post-scriptum. Însemnări 1997-2002, Inst. Cultural Român, București, 2004[7]

Traduceri

Bibliografie

  • Vera Călin- o emigrație, Supliment la Observatorul Cultural, 25 mai 2006
  • Al. Mirodan, Dicționar neconvențional, 1986[8]

Note

  1. ^ a b Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. 1: A-L. Pitești: Paralela 45. pp. 293–294. 
  2. ^ „Vera Calin – O emigratie - Observator Cultural”. 
  3. ^ „O supraviețuitoare - Observator Cultural”. 
  4. ^ „Cultura romana intre comunism si nationalism (II)”. www.revista22.ro. 
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 60 din 8 martie 1951 pentru acordarea decorațiilor „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române, anul III, nr. 29, joi 8 martie 1951, p. 358.
  6. ^ „Auferstehung der Allegorie. Weltliteratur im Wandel. Von Homer bis Beckett by Vera Calin”. LibraryThing.com. 
  7. ^ Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. Meronia. p. 121. 
  8. ^ „Vera Calin”. www.jewishvirtuallibrary.org. 

Legături externe