Județul Vrancea

Aspect mută în bara laterală ascunde

Vrancea

— Județ —

Stemă

Vrancea (România)Poziția geografică în România

Coordonate: 45°47′N 26°58′E ({{PAGENAME}}) / 45.79°N 26.97°E

Reședință

Componență

2 municipii
3 orașe
68 Comune

Guvernare

- președinte al Consiliului Județean Vrancea

Cătălin-Dumitru Toma

(PNL, 2020)

- Prefect

Nicușor Halici (PSD, 2 martie 2022 – prezent)

Suprafață

- Total

4.857, 2% din suprafața totală a țării km²

Populație (2011)

- Total

323.080 locuitori

- Densitate

66,5 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Prefix telefonic

Indicativ autovehicule

Locul după populație

Prezență online

http://www.cjvrancea.ro
OpenStreetMap relation

Harta României cu județul Vrancea indicatHarta României cu județul Vrancea indicat

Vrancea este județ în regiunile istorice Moldova (la nord de râul Milcov) și Muntenia (la sud de râul Milcov) din România. Județul are o suprafață de 4.863 km², iar reședința este municipiul Focșani. Principalele cursuri de apă sunt: Siret (între Adjud și Nămoloasa), Șușița, Putna, Milcov, Râmnicu Sărat (de la Ciorăști până la vărsarea sa în Siret). Cele mai mari altitudini le dețin vârfurile Lăcăuț (1776 m) și Goru (1784 m).

Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău.

Județul Vrancea este cuprins între coordonatele geografice 45°23’ și 46°11’ latitudine nordică și 26°23’ și 27°32’ longitudine estică, fiind situat în partea de sud-est a țării, la curbura Carpaților Orientali.

Etimologie

În româna veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce ca "pădure" sau "munte", ori poate de la cuvântul sanscrit "vran" („munte”).

Geografie

Relief

Dispus în trepte dinspre vest spre est, cuprinde Munții Vrancei (cu depresiunile intramontane Greșu și Lepșa), Dealurile Subcarpatice și Câmpia Siretului Inferior, mărginită la nord-est de Podișul Moldovei (Colinele Tutovei) și la sud–est de Câmpia Râmnicului.

Munții Vrancei sunt munți de încrețire , alcătuiți din culmi ce provin din fragmentarea platformei de eroziune de 1700 m (Goru - 1785, Lăcăuți – 1777, Giurgiu – 1720, Pietrosu – 1672, Zboina Frumoasă – 1657). Dealurile Subcarpatice, depresiunile colinare și dealurile de podiș cuprind dealurile înalte vestice (două șiruri între Valea Putnei și Valea Șușiței) depresiuni intradeluroase (transversal sau de-a lungul văilor Șușiței, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei), dealurile înalte Măgura Odobeștilor – 966 m), glacisul subcarpatic, care face legătura între Dealurile Subcarpatice. Câmpia Siretului Inferior și Câmpia Râmnicului, se înclină spre est până la altitudinea de 20 m, la confluența Râmnicului Sărat cu Siretul . Câmpia Siretului reprezintă treapta cea mai de jos de pe teritoriul județului și se întinde între glacisul subcarpatic și râul Siret, cu suprafața înclinată de la vest la est și altitudinea cuprinsă între 20 m și 125 m.

Câmpia înaltă situată între glacis și o linie ce trece pe la Mărășești, Vânători, Milcovul, Tătăranu, Râmniceni și la est de Ciorăsti, are o altitudine de 70 m în nord și 35 m în sud. Ea are aspectul unei suprafețe netede, ușor învălurită datorită prezenței unor conuri aluvionare între care câmpia formează depresiuni locale, cu exces de umiditate (bolta Voetin, Lacul Negru, aria de la est de Căiata) datorate adâncimii reduse la care se află stratul de apă.

La nord de Valea Șușiței, aspectul câmpiei reprezintă forma unei prisme în trepte ce coboară către Lunca Siretului, iar în apropierea Adjudului, la terasele Siretului se adaugă cele ale Trotușului.

Câmpia joasă se întinde pe linia Mărășești, Vînători, Tătăranu, Râmniceni și de la est de Ciorăști până la albia Siretului, altitudinea ei fiind de 35–50 m în partea de nord și de 20–30 m în cea de sud. Este caracterizată printr-o suprafață relativ netedă, înclinată în aceeași direcție de scurgere a Siretului și este traversată de numeroase albii, meandre și depresiuni cu exces de umiditate, separate între ele prin grinduri teșite.

Geologie

Din punct de vedere geologic, zona județului Vrancea aparține platformei Moesice, alcătuită din două etaje structurale: unul inferior ce corespunde fundamentului cristalin și unul superior ce corespunde cuverturii sedimentare. Șisturile cristaline, împreună cu o parte din învelișul lor sedimentar sunt străpunse de roci eruptive în cea mai mare parte acide (porfire) și de roci bazice. Fundamentul de șisturi cristaline este de vârstă mai veche decât Ordovicianul, probabil Precambrian. Cuvertura sedimentară din Platforma Moesică începe cu Silurianul și se termină cu Cuaternarul.

Prin lacune cu caracter regional, sedimentele s-au separat în mai multe cicluri de sedimente după erele geologice în care s-au depus de la Ordovician - Carbonifer până la Cuaternar. Partea bazală a Cuaternarului este reprezentată de pietrișuri, nisipuri și lentile argiloase, rezultat al depunerii materialului transportat de vastele conuri de dejecție din zona carpatică de curbură. Peste acestea este suprapus relieful caracteristic depozitelor fostelor albii respectiv pietrișuri și nisipuri cu grosimi cuprinse între 3 și 7 m în zona de câmpie. După migrarea albiilor, aceste sedimente au fost acoperite de depozite loessoide de natură deluvială-proluvială cu grosimi cuprinse între 2 și 8 m.

Rețea hidrografică

Rețeaua hidrografică a județului Vrancea măsoară 1756 km cursuri de apă codificate cu următoarele subbazine hidrografice principale:

Subbazinul Siret, 1.230 km²
Subbazinul Trotuș, 130 km²
Subbazinul Putna, 2.480 km²
Subbazinul Râmnicu Sărat, 673 km²

Total: 4.513 km²

Floră

Flora cuprinde aproximativ 1500 de specii de plante având ca origini fitogeografice ținuturi din Orientul Îndepărtat până la Oceanul Atlantic și din nordul Eurasiei până la bazinul mediteranean. Numeroase specii sunt considerate monumente ale naturii, fiind ocrotite de lege (floarea de colț, bulbucii de munte, papucul doamnei, etc).

Faună

Fauna cinegetică este bogată (cocoșul de munte, acvila țipătoare, corbul, cerbul, ursul, mistrețul, râsul la munte, popândăul la șes). În lacurile și râurile Vrancei găsim păstrăvul, molanul, boișteanul, mihalțul etc., cele 20 de fonduri de pescuit în apele de munte însumând aproximativ 250 km².

Există în Vrancea 16 rezervații naturale cu o suprafață de 2862 ha din care cele mai cunoscute sunt Cheile Tișitei, Cascada Putnei, Râpa Roșie, Lacul Negru, Cheile Narujei, Căldările Zăbalei, Focul Viu de la Andreiașu, Dălhăuți, Lunca Siretului.

Terenurile agricole ale județului Vrancea se întind pe fâșia cuprinsă între malul drept al Siretului și poalele dealurilor subcarpatice ale Munților Vrancei. Deși clima este corespunzătoare culturilor de câmp, mai propice este cultura viței de vie (9,95% din podgoriile României) și producția de vinuri, Vrancea fiind cel mai mare județ viti-vinicol al țării, exportator în Europa, America și Japonia.

Istoric

Pentru prima dată denumirea Vrancea (Varancha) este atestată la 2 iulie 1431, într-un document descoperit de C.C. Giurescu și publicat în 1945 în „Revista Istorică Română” (p. 416), desemnând Țara împădurită sau Țara Neagră (apud Sava, Sava 2007: 149).

În anul 1968, cu ultima organizare administrativ-teritorială, prin care s-a revenit la vechea împărțire pe județe, Vrancea și-a recăpătat actualul nume, teritoriul său extinzându-se spre sud și sud-est prin încorporarea unei părți din fostul raion Râmnicu Sărat (se desființează regiunea Ploiești și apare județul Buzău) de la care au fost încorporate localitățile: Bălești, Chiojdeni, Ciorăști, Dumitrești, Jitia, Sihlea, Tâmboiești, Slobozia Bradului și Vintileasca. Alte patru localități au fost alipite de la județul Bacău: Boghești, Corbița, Homocea și Tănăsoaia. De la raionul Brăila (fosta regiune Galați) s-au alipit comunele Măicănești și Râmniceni. Cu noua sa configurație se învecina cu județele: Vaslui la nord – est, Galați la est, Brăila la sud – est, Buzău la sud și sud – vest, Covasna la vest și Bacău la nord.

Organizarea administrativ-teritorială

Componența actualului județ Vrancea în anul 1930

Județul Vrancea, ca unitate administrativ - teritorială organizată cu rang de județ, cuprinde, conform actualei împărțiri administrativ - teritoriale, 73 de localități din care 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune în componența cărora se află 331 de sate.

Lista județelor din 1930 ce compun actualul județ Vrancea

Diviziuni administrative

Articol principal: Listă de localități din județul Vrancea.

Județul este format din 73 unități administrativ-teritoriale: 2 municipii, 3 orașe și 68 de comune. Lista de mai jos conține unitățile administrativ-teritoriale din județul Vrancea.

Stemă	Nume	Tip de localitate	Populație
Municipii și orașe
	Adjud	municipiu	16.045
	Focșani	municipiu reședință de județ	79.315
	Mărășești	oraș	10.671
	Odobești	oraș	9.364
	Panciu	oraș	7.664
Comune
	Andreiașu de Jos	comună	1.655
	Biliești	comună	1.833
	Boghești	comună	1.680
	Bolotești	comună	4.231
	Bordești	comună	1.683
	Broșteni	comună	2.054
	Bârsești	comună	1.299
	Bălești	comună	1.941
	Chiojdeni	comună	2.322
	Ciorăști	comună	3.150
	Corbița	comună	1.793
	Cotești	comună	4.641
	Câmpineanca	comună	3.501
	Câmpuri	comună	3.475
	Cârligele	comună	3.116
	Dumbrăveni	comună	4.281
	Dumitrești	comună	4.602
	Fitionești	comună	2.286
	Garoafa	comună	4.037
	Golești	comună	4.115
	Gologanu	comună	3.040
	Gugești	comună	5.942
	Gura Caliței	comună	2.473
	Homocea	comună	6.625
	Jariștea	comună	4.204
	Jitia	comună	1.609
	Mera	comună	3.453
	Milcovul	comună	2.995
	Movilița	comună	3.183
	Măicănești	comună	4.612
	Negrilești	comună	1.816
	Nereju	comună	4.187
	Nistorești	comună	1.917
	Nănești	comună	2.055
	Năruja	comună	1.659
	Obrejița	comună	1.583
	Paltin	comună	1.861
	Ploscuțeni	comună	3.114
	Poiana Cristei	comună	2.650
	Popești	comună	2.753
	Pufești	comună	3.646
	Păulești	comună	1.834
	Păunești	comună	5.898
	Reghiu	comună	2.126
	Ruginești	comună	3.497
	Răcoasa	comună	3.162
	Răstoaca	comună	1.811
	Sihlea	comună	5.039
	Slobozia Bradului	comună	7.010
	Slobozia Ciorăști	comună	1.699
	Soveja	comună	2.159
	Spulber	comună	1.279
	Străoane	comună	3.235
	Suraia	comună	4.595
	Tulnici	comună	3.450
	Tâmboești	comună	2.887
	Tănăsoaia	comună	1.972
	Tătăranu	comună	3.952
	Urechești	comună	2.532
	Valea Sării	comună	1.608
	Vidra	comună	6.295
	Vintileasca	comună	1.981
	Vizantea-Livezi	comună	3.793
	Vrâncioaia	comună	2.576
	Vulturu	comună	6.277
	Vânători	comună	5.164
	Vârteșcoiu	comună	3.151
	Țifești	comună	5.197

Politică și administrație

Județul Vrancea este administrat de un consiliu județean format din 32 consilieri. În urma alegerilor locale din 2020, consiliul este prezidat de Cătălin-Dumitru Toma de la PNL, iar componența politică a Consiliului este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	15
	Alianța PNL-USR-PLUS	15
	Partidul Alianța Liberalilor și Democraților	2

Comune

Populație

Populația județului Vrancea la diferite recensăminte: 1930: 262.560 loc.; 1948: 290.183 loc.; 1956: 326.532 loc.; 1966: 351.292 loc.; 1972: 379.660 loc.; 2011: 340.310loc.

Economie

În anul 2013, județul Vrancea era considerat ca fiind unul dintre cele mai sărace județe din România.

Transporturi

Județul Vrancea este traversat de drumul european E85 (drumul național DN2 care face legătura rutieră cu Bacău, Roman și Suceava (spre nord) și cu Buzău, București și Giurgiu (spre sud).

De asemenea, județul este traversat de magistrala feroviară CFR 500 (București-Suceava).

Note

^ G. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi, București, 1974, pag. 101-102.
^ Sorin Mitu, Imagini europene și mentalități românești, Cluj 2000, pag. 16 și urm.
^ Arhivat în 14 aprilie 2017, la Wayback Machine.| Tamara Daniela MOCANCA, Țara Vrancei, dincolo de legenda Tudorei Vrâncioaia și a celor șapte feciori
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 2 aprilie 2017. Accesat în 16 aprilie 2017.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020”. Autoritatea Electorală Permanentă. Arhivat din original (Json) la 16 ianuarie 2021. Accesat în 2 noiembrie 2020.
^ Vrancea – cod roșu de înapoiere pe harta economică a României, 21 martie 2013, Radu Borcea, Adevărul, accesat la 16 mai 2016

Bibliografie suplimentară

Județul Vrancea, Horia Grumăzescu, Ioana Ștefănescu, Ed. Acad. RSR, 1970
Vrancea: geografie istorică, toponimie și terminologie geografică, Ion Conea, Editura Academiei Române, 1993
Locuri și legende vrîncene, Simion Hârnea, Sport-Turism, 1984
Zona etnografică Vrancea, Tancred Bănățeanu, Georgeta Stoica, Editura Sport-Turism, 1988
Ținutul Vrancei: etnografie, folklor, dialectologie, Ion Diaconu, Paula Diaconu Bălan, Editura pentru Literatură, 1969
Țara Vrancei - o istorie a obștilor răzășești, Cezar Cherciu, 2015 - recenzie

Legături externe

Consiliul Județean Vrancea
Prefectura Județului Vrancea
Vrancea sau „Țara Corbilor Negri”, 11 ianuarie 2013, Borcea Stefan, Adevărul
Vrancea - Locul in care se naste cutremurul, 4 martie 2007, Anca Scarlat, Jurnalul Național
FOTO Industria Vrancei a fost sublimă, dar din ea a mai rămas un morman de fiare vechi, 22 martie 2013, Borcea Stefan, Adevărul
Marea devalizare a industriei din Vrancea. 20 de întreprinderi puse "pe chituci" și tăiate la fier vechi, 2 februarie 2015, Borcea Stefan, Adevărul

Vezi și

AB AR AG BC BH BN BT BV BR BZ CS CL CJ CT CV DB DJ GL GR GJ HR HD IL IS IF MM MH MS NT OT PH SM SJ SB SV TR TM TL VS VL VN B

Împărțirea administrativă a României