Émile Borel
În acest articol va fi abordată subiectul Émile Borel, care a făcut de-a lungul anilor obiect de studiu și interes în diverse domenii. Émile Borel este un subiect care a stârnit controverse și dezbateri, datorită impactului și influenței sale asupra diferitelor aspecte ale societății. Printr-o analiză detaliată și exhaustivă, vor fi examinate diferitele perspective și abordări care au fost propuse cu privire la Émile Borel, pentru a oferi o viziune cuprinzătoare și completă asupra acestui subiect. De asemenea, vor fi explorate implicațiile și consecințele pe care Émile Borel le-a avut în diverse contexte, precum și modalitățile posibile de a aborda și rezolva provocările pe care le ridică. Prin reflecție critică și analiză riguroasă, vom căuta să contribuim la înțelegerea și cunoașterea Émile Borel, cu scopul de a îmbogăți dezbaterea și de a promova o viziune îmbogățitoare și constructivă pe această temă.
Émile Borel (n. , Saint-Affrique, Midi-Pyrénées, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un matematician și om politic francez, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în diverse domenii ale matematicii moderne ca: topologie, teoria măsurii și teoria probabilităților.
Biografie
S-a născut în Saint-Afrique[15], ca fiu al unui pastor protestant.
Încă de mic a dovedit reale înclinații către matematică.
Este absolvent al Școlii Normale Superioare (École Normale Supérieure). În 1893 obține doctoratul în matematică.
De asemenea, a fost conferențiar la Facultatea de Științe din Lille, director la Școala Normală Superioară și în 1909 devine profesor la Sorbona.
În Primul Război Mondial a adus mari servicii armatei franceze prin înființarea unei secții de reperare prin sunet.
A fost prieten cu Édouard Herriot, președintele Consiliului Franței, cu Paul Painlevé, care a fost premier, cu Paul Valéry și cu Gaston Darboux.
A fost profesor al matematicienilor români: Caius Iacob, Gheorghe Țițeica, Simion Stoilow, Ovidiu Țino, Octav Onicescu.
A călătorit mult prin Europa și prin diverse țări ca: Egipt, Liban, Iran, China, Argentina, Uruguay, Brazilia și India.
Émile Borel s-a stins din viață în 1956 la Paris.
Funcții deținute
Învățământ și cercetare
- 1905: președinte al Societății de Matematică din Franța (Société Mathématique de France);
- 1909: catedra teoriei funcțiilor la Facultatea de Științe din Paris;
- 1910 - 1920: director adjunct al Școlii Normale Superioare
- 1921: catedra de probabilitate și fizică-matematică;
- 1921: membru al Academiei de Științe;
- 1933: vicepreședinte al Academiei de Științe;
- 1934: președinte al Academiei de Științe;
- 1946: membru al Biroului Longitudinilor;
- 1948: președinte al comitetului științelor în cadrul UNESCO
Alte funcții
- deputat de Aveyron
- ministru al Marinei.
Contribuții
Borel a fost un analist și este considerat unul dintre fondatorii teoriei funcțiilor (a scris o celebră monografie în acest domeniu) și al teoriei moderne a mulțimilor.
Împreună cu René-Louis Baire și Henri Lebesgue, a fost unul din precursorii teoriei măsurii și aplicațiilor acesteia în teoria probabilităților. De asemenea, a urmărit introducerea metodei intuiției și spiritul matematic modern. Este creatorul jocurilor psihologice și al jocurilor strategice.
Recunoaștere și apreciere
- Medalia Rezistenței (Médaille de la Résistance) cu rozetă
- Prima medalie de aur a Centrului Național pentru Cercetări Științifice pentru întreaga sa activitate;
- 1901: Premiul Poncelet;
- 1904: Premiul Vaillant;
- 1905: Prix Petit d'Ormoy;
- 1938: Marele Premiu al Științelor Matematice (Grand Prix des Sciences Mathématiques);
- 1945: Crucea de Război (Croix de guerre);
- 1950: Marea Cruce a Legiunii de onoare (Grand-Croix de la Légion d'honneur);
- 1954: Premiul Osiris
- Doctor Honoris Causa al mai multor universități străine.
Scrieri
- 1894: Sur quelque points de la théorie des fonctions
- 1897: La théorie des fonctions
- 1898: Leçons sur la théorie des fonctions
- 1900: Leçons sur les séries entières
- 1901: Leçons sur les fonctions divergentes
- 1903: Algèbre
- 1905: Leçons sur les fonctions de variables réelle et les dévelopments en série de polynômes
- 1913: Le Hasard
- 1917: Leçons sur les fonctions monogènes uniforme d'une variable complexe
- 1921: L'Espace et le temps
- 1921: La théorie du jeux
- 1922: Méthodes et problèmes de la théorie des fonctions
- 1924 - 1934: Traité du calcul des probabilités et ses applications.
Borel a publicat peste 300 de lucrări științifice, din care 50 au caracter filozofic.
Lucrările sale au constituit obiectul cercetărilor matematicienilor români: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Aurel Angelescu, Florin Vasilescu, Gheorghe Călugăreanu și alții.
Note
- ^ Centrul Național Francez de Cercetări Științifice
- ^ https://www.cnrs.fr/fr/talents/cnrs?medal=38 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Google Cărți, p. 90
- ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Emile Borel, GeneaStar
- ^ a b Émile Borel, SNAC, accesat în
- ^ www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b www.accademiadellescienze.it, accesat în
- ^ a b Борель Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
- ^ Emile, Félix, Edouard, Justin Borel, base Sycomore, accesat în
- ^ Emile Borel, Roglo
- ^ https://www.tombes-sepultures.com/crbst_2031.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ CONOR.SI Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ O localitate situată în sudul Franței.
