Ștefan Petriceicu

Acest articol va aborda subiectul Ștefan Petriceicu, care a generat multiple dezbateri și a stârnit interesul diferitelor sectoare ale societății. Ștefan Petriceicu este un subiect de actualitate care a fost subiect de studiu și cercetare în diferite contexte și discipline. De-a lungul timpului, Ștefan Petriceicu a suferit diverse transformări și a căpătat semnificații diferite, ceea ce îl face un subiect de mare complexitate și amploare. Prin urmare, este esențial să analizăm în profunzime diferitele aspecte și dimensiuni pe care le cuprinde Ștefan Petriceicu, pentru a înțelege amploarea și impactul său în diverse domenii. Explorând originile, evoluția și consecințele sale, se intenționează să ofere o viziune cuprinzătoare și obiectivă a Ștefan Petriceicu, cu scopul de a contribui la înțelegerea și reflecția asupra acestui subiect.

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Ștefan Petriceicu

Domn al Moldovei
Date personale
Născutsecolul al XVII-lea Modificați la Wikidata
Decedat1690 Modificați la Wikidata
Înmormântatlocația sa este necunoscută
PărințiToader (d. 1663)
Apartenență nobiliară
Domn al Moldovei (1x)
Domnie20 august 1672 – noiembrie 1673
PredecesorGheorghe Duca
SuccesorDumitrașcu Cantacuzino
Domn al Moldovei (2x)
Domniedecembrie 1673 – 22 februarie 1674
PredecesorDumitrașcu Cantacuzino
SuccesorDumitrașcu Cantacuzino
Domn al Moldovei (3x)
Domnie25 decembrie 1683 – martie 1684
PredecesorGheorghe Duca
SuccesorDumitrașcu Cantacuzino
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Ștefan Petriceicu (n. secolul al XVII-lea – d. 1690) a fost domn în Moldova de trei ori: 20 august 1672 - noiembrie 1673; decembrie 1673 - februarie 1674 și 25 decembrie 1683 - martie 1684. Era fiul lui Toader, mare logofăt, decedat în 1663.

Domnie

A fost ales de boieri ca domn, cu aprobarea sultanului, după a doua mazilire a lui Gheorghe Duca și după refuzul lui Ilie Sturdza de a primi tronul. Era tocmai în perioada războiului turco-polonez. Petriceicu avea să iscodească mișcările politice poloneze, să se îngrijească de aprovizionarea garnizoanei din Camenița și a armatei stabilite la Hotin, și să facă podurile necesare trupelor. Aceste grele însărcinări date de sultan precum și purtarea insultătoare a comandanților turci față de popor, boieri și domnitor, îl apropie pe Petriceicu de polonezi. Aceștia, în noiembrie 1673 îi atacă pe turci la Hotin. În mijlocul luptei, Petriceicu îi părăsește fățiș pe turci, care pierd marea bătălie din 10 noiembrie și se retrag în cea mai mare parte peste Dunăre. Totuși, polonezii nu profită îndeajuns de victorie, deoarece generalul Sobieski spera la un ajutor bănesc de la turci ca să ocupe tronul Poloniei. Din acest motiv, mulți boieri moldoveni, în frunte cu Miron Costin, îl părăsesc pe Petriceicu. În 1674, el plănuia să încheie o înțelegere cu Moscova, dar este mazilit, iar după lupta de la movila Rabaei, este alungat din Iași și din țară. În decembrie 1683 vine cu ajutor polonez și reușește ca în ianuarie 1684 să ia tronul, alungându-l pe Gheorghe Duca. Însă, când sunt învinși cazacii care îl sprijineau, Petriceicu a trebuit să se retragă în Polonia, unde a rămas ca staroste de Zwolin și unde a și murit. Osemintele sale se odihnesc în vechea mănăstire greco-catolică Lawriv, din Rutenia, odinioară poloneză, azi parte a Ucrainei.[1]

A ctitorit două biserici: Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret (1673) și Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret.

Note

  1. ^ Ștefan Petriceicu, un condottier moldovean Arhivat în , la Wayback Machine., 7 februarie 2013, Claudiu Padurean, România liberă, accesat la 30 iunie 2015

Legături externe

  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010


Predecesor:
Gheorghe Duca
Domn al Moldovei
1672 – 1673 		Succesor:
Dumitrașcu Cantacuzino
Predecesor:
Dumitrașcu Cantacuzino
Domn al Moldovei
1673 – 1674 		Succesor:
Dumitrașcu Cantacuzino
Predecesor:
Gheorghe Duca
Domn al Moldovei
1683 – 1684 		Succesor:
Dumitrașcu Cantacuzino