Constantin Mavrocordat

Acest articol va aborda Constantin Mavrocordat, un subiect de mare relevanță și relevanță în societatea contemporană. Constantin Mavrocordat a trezit un mare interes în diferite domenii, fie în politică, cultură, știință sau viața de zi cu zi. În acest sens, se urmărește analiza și discutarea diferitelor aspecte legate de Constantin Mavrocordat, oferind o viziune amplă și diversă care ne permite să înțelegem importanța și impactul acesteia în prezent. Prin analiza detaliată a Constantin Mavrocordat, căutăm să generăm o dezbatere îmbogățitoare și reflexivă care să contribuie la înțelegerea și evoluția acestui subiect important.

Constantin Mavrocordat

Domn al Moldovei,
Domn al Țării Românești
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Constantinopol, Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Iași, Moldova[2] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicangrenă Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Mavrocordat
Pulkheria Tzoukaina​[3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriIoan N. Mavrocordat Modificați la Wikidata
Căsătorit cuCatherine Rosetti] Modificați la Wikidata
CopiiAlexandru I Mavrocordat
Maria Mavrocordat][3]
Prince Dimitrie Mavrocordat, beizades][3] Modificați la Wikidata
Ocupațieconducător​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[4] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăMavrocordat
Domnitor al Țării Românești
Domn al Țării Românești (1x)
Domnie15 septembrie – 17 octombrie 1730
PredecesorNicolae Mavrocordat
SuccesorMihai Racoviță
Domn al Țării Românești (2x)
Domnie24 octombrie 1731 – 16 aprilie 1733
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorGrigore al II-lea Ghica
Domn al Moldovei (1x)
Domnie16 aprilie 1733 – 27 noiembrie 1735
PredecesorGrigore al II-lea Ghica
SuccesorGrigore al II-lea Ghica
Domn al Țării Românești (3x)
Domnie27 noiembrie 1735 – 16 septembrie 1741
PredecesorGrigore al II-lea Ghica
SuccesorMihai Racoviță
Domn al Moldovei (2x)
Domnie16 septembrie 1741 – 29 iulie 1743
PredecesorGrigore al II-lea Ghica
SuccesorIoan N. Mavrocordat
Domn al Țării Românești (4x)
Domnieiulie 1744 – aprilie 1748
PredecesorMihai Racoviță
SuccesorGrigore al II-lea Ghica
Domn al Moldovei (3x)
Domnieaprilie 1748 – 31 august 1749
PredecesorGrigore al II-lea Ghica
SuccesorCăimăcămie Iordache Stavrachi
Domn al Țării Românești (5x)
Domnie20 februarie 1756 – 14 august 1758
PredecesorConstantin Racoviță
SuccesorScarlat Grigorie Ghica
Domn al Țării Românești (6x)
Domnie16 iunie 1761 – martie 1763
PredecesorScarlat Grigorie Ghica
SuccesorConstantin Racoviță
Domn al Moldovei (4x)
Domnie29 iunie – 15 decembrie 1769
PredecesorGrigore Callimachi
SuccesorStăpânirea militară rusească
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Constantin Mavrocordat ilustrat pe un timbru din Republica Moldova

Constantin Mavrocordat (greacă: Κωνσταντίνος Μαυροκορδάτος; n. , Constantinopol, Imperiul Otoman – d. , Iași, Moldova) a fost de șase ori domn al Țării Românești și de patru ori domn al Moldovei .

Biografie

Constantin Mavrocordat s-a născut la 27 februarie 1711[5] la Constantinopol și a fost fiul domnitorului grec Nicolae Mavrocordat și al Pulheriei Tzuchi/Ciuchi[6]/Tzukis[7], fiind crescut în țară.

A fost un om învățat ca și tatăl său și era pătruns de ideile filozofice și reformatoare ale veacului al XVIII-lea. Domnia a obținut-o fiind ales de boieri. După două domnii scurte în Țara Românească, a fost mutat în Moldova și unde, pentru a-și recâștiga tronul pierdut, contrar firii sale, a trebuit să mărească dările ca să-i poată cumpăra pe turci.

Reîntors în Țara Românească în 1735, a început să facă reforme, influențat fiind și de reformele austriece din Oltenia. Desființează unele impozite indirecte, ca „văcăritul” și „pogonăritul” și introduce o taxă generală de 10 lei pe an, plătibilă în 4 „sferturi”. Îi eliberează pe țărani dându-le dreptul să se mute de pe o moșie pe alta, răscumpărându-și libertatea cu 10 bani, plătiți boierului respectiv. Pe țăranii boierești îi obligă la dijmă și 12 zile de lucru pe an, în Muntenia, și 24 în Moldova (În țările învecinate, Transilvania, Polonia, Rusia, Prusia orientală, numărul zilelor de clacă ajungeau chiar la mai multe pe săptămână). Pe boieri îi recompensează printr-un anumit număr (60 la un boier mare) de scutelnici, care nu plăteau bir decât boierului și de scutirea de orice bir pentru visterie. În județe a numit ispravnici cu un rol judecătoresc și administrativ foarte întins.

Toate aceste reforme le aplică și în Moldova, atunci când este numit domn.

În același an, 1735, la un an de la aprinderea luminilor primei loji masonice autohtone de către secretarul său, Anton Maria del Chiaro, fondează la Iași, Loja Moldova.[8]

În urma războiului ruso - turco - austriac (1736 - 1739), înlăturând diversele combinații ale puterilor, obține reunirea Olteniei la Țara Românească, prin Tratatul de la Belgrad din 1739.

În timpul domniilor avute, a căutat să îmbunătățească starea supușilor. A fost domnul care a suprimat iobăgia în țările române: mai întâi rumânia în Țara Românească (1746), apoi vecinia în Moldova (1749).

S-a îngrijit și de cele câteva școli existente, de cultura preoților, cărora le cerea să știe carte românească. A pus să se tipărească și cărți bisericești în românește.

În 1769, în timpul războiului ruso-turc, Constantin Mavrocordat se retrage de la Iași la Galați. La 1 decembrie este prins de ruși la Mănăstirea Sfânta Precista unde zăcea bolnav. În urma unor discuții aprinse este rănit la cap cu sabia de un ofițer rus. În timpul întoarcerii la Iași, rana cangrenează, iar domnul moare pe 15 decembrie 1769, fiind înmormântat cu toată pompa cuvenită. El a fost înmormântat în satul Tătărani, Comuna Barcanesti, județ Prahova. [9]

A fost căsătorit de două ori. Prima dată, în 1728, cu Smaranda Cantacuzino, decedată în 1730 cu care nu a avut copii. A doua a fost în 1732 cu Ecaterina Rosetti (1712(?)-1775), cu care a avut trei fii, Ion Mavrocordat (n. 1740), Alexandru Deli-Bei (1742-1812) si Dimitrie Mavrocordat (1744-1817) si trei fiice, Maria Balș (n. ?- d. 1770), Ecaterina Racoviță si Smaragda Racoviță. Prin fiul sau, Dimitrie, Constantin e Stra bunicul lui Zoe Bibescu, sotia lui Gheorghe Bibescu, domn al tarii Romanesti intre 1843-1848.

Domnie

  • 15 septembrie 1730 - 17 octombrie 1730[10] Țara Românească;
  • 24 octombrie 1731 - 16 aprilie 1733 Țara Românească[11];
  • 16 aprilie 1733[12] - 27 noiembrie 1735[13] Moldova;
  • 27 noiembrie 1735[14] - 16 septembrie 1741[15] Țara Românească;
  • 16 septembrie 1741[16] - 29 iulie 1743[17] Moldova;
  • iulie 1744 - aprilie 1748[18] Țara Românească;
  • aprilie 1748 - 31 august 1749[19] Moldova;
  • 20 februarie 1756 - 14 august 1758[20] Țara Românească;
  • 16 iunie 1761[21] - martie 1763 Țara Românească;
  • 29 iunie 1769 - 15 decembrie 1769[22] Moldova.
Ecaterina Mavrocordat (1712-1775) soția lui Constantin Mavrocordat. (1742-43)

Note

  1. ^ a b „Constantin Mavrocordat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Constantin Mavrocordat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b c Genealogics 
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  6. ^ Nicolae Iorga, Zece inscripții de mormânt ale Mavrocordaților, Memoriile secțiunii istorice, Seria III, Tomul XX, Mem. I, p. 3
  7. ^ Sorin Iftimi, Doamnele și domnițele în istoria românilor. Curtea doamnei în Moldova și Țara Românească, Editura Istros, Brăila, 2015, p. 139
  8. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Constantin Mavrocordat
  9. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 275
  10. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 248
  11. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233, 248
  12. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 233
  13. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 234
  14. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 252
  15. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 259
  16. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 259
  17. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 261
  18. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 279
  19. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 265
  20. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 282
  21. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 282
  22. ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 275

Legături externe

  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010
  • Constantin Mavrocordat, Florin Constantiniu, Editura Militară, 1985
  • Reprezentanța diplomatică a Moldovei la Constantinopol, 30 august 1741-decembrie 1742: rapoartele inedite ale agenților lui Constantin Mavrocordat, Ariadna Camariano-Cioran, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985


Predecesor:
Nicolae Mavrocordat
Domn al Țării Românești
1730 		Succesor:
Mihai Racoviță
Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Țării Românești
1731 – 1733 		Succesor:
Grigore al II-lea Ghica
Predecesor:
Grigore al II-lea Ghica
Domn al Țării Românești
1735 – 1741 		Succesor:
Mihai Racoviță
Predecesor:
Mihai Racoviță
Domn al Țării Românești
1744 – 1748 		Succesor:
Grigore al II-lea Ghica
Predecesor:
Constantin Racoviță
Domn al Țării Românești
1756 – 1758 		Succesor:
Scarlat Grigorie Ghica
Predecesor:
Scarlat Grigorie Ghica
Domn al Țării Românești
1761 – 1763 		Succesor:
Constantin Racoviță
Predecesor:
Grigore al II-lea Ghica
Domn al Moldovei
1733 – 1735 		Succesor:
Grigore al II-lea Ghica
Predecesor:
Grigore al II-lea Ghica
Domn al Moldovei
1741 – 1743 		Succesor:
Ioan N. Mavrocordat
Predecesor:
Grigore al II-lea Ghica
Domn al Moldovei
1748 – 1749 		Succesor:
Căimăcămie Iordache Stavrachi
Predecesor:
Grigore Callimachi
Domn al Moldovei
1769 		Succesor:
Stăpânirea militară rusească