Constantă de echilibru

În acest articol, vom explora în detaliu subiectul Constantă de echilibru, care a stârnit un mare interes în societatea de astăzi. Vom afla despre originile sale, despre evoluția ei de-a lungul timpului și despre modul în care a afectat diferitele domenii ale vieții de zi cu zi. În plus, vom aprofunda în diferitele perspective și opinii care există în jurul Constantă de echilibru, precum și în relevanța sa astăzi. Prin această analiză exhaustivă, vom căuta să înțelegem pe deplin ce reprezintă Constantă de echilibru și cum a marcat un înainte și un după în istorie.

În cinetica chimică, constanta de echilibru (notată ) este o constantă ce arată starea de echilibru chimic a unei reacții reversibile.[1] Există mai multe tipuri specifice de constante de echilibru, iar printre care se numără constantele de disociere, de formare, de legare și de asociere.

Formulare

Pentru o reacție chimică reversibilă de forma:

constanta de echilibru se definește ca fiind:[2]

unde {A} reprezintă activitatea chimică, iar α coeficientul stoechiometric al substanței chimice A. Prin convenție, produșii din partea dreaptă a ecuației reacției chimice se scriu la numărător în expresia matematică a constantei de echilibru.[1]

Când coeficienții de activitate ai substanțelor sunt unitari sau de valoare unu cum ar fi în cazul gazelor ideale sau soluțiilor ideale, activitățile sunt înlocuite de concentrații sau pentru gaze de presiuni parțiale[3].

Context termodinamic

Logaritmul constantei de echilibru este legat de mărimea energie liberă Gibbs standard de reacție:

[4]

Vezi și

Referințe

  1. ^ a b Dicționar de chimie John Daintith, traducere de Mihaela Rudeanu și Lia Cojocaru; ediția a VI-a, Editura All, 2010, București; pag. 134, ISBN 978-973-684-725-7
  2. ^ F.J,C. Rossotti and H. Rossotti, The Determination of Stability Constants, McGraw-Hill, 1961.
  3. ^ Pauling, op. cit., p. 384-385
  4. ^ Pauling, op. cit., p 385

Bibliografie

  • V. Kirillin, V. Sîcev, A. Șeindlin, Termodinamica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985, (traducere din limba rusă), p. 511-525
  • Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)