Gheorghe Gîrleanu (arhitect)

În lumea de astăzi, Gheorghe Gîrleanu (arhitect) a devenit un subiect de interes general discutat pe scară largă. De-a lungul timpului, Gheorghe Gîrleanu (arhitect) a căpătat o relevanță semnificativă în diverse domenii și a generat opinii contradictorii. De la mediul academic la cel de afaceri, Gheorghe Gîrleanu (arhitect) s-a dovedit a avea un impact semnificativ asupra societății. În acest articol, vom explora fenomenul Gheorghe Gîrleanu (arhitect) în profunzime, analizând cauzele, consecințele și posibilele soluții ale acestuia. Vom lua în considerare diferite perspective și opinii ale experților pentru a oferi o viziune completă și obiectivă asupra Gheorghe Gîrleanu (arhitect), cu scopul de a aprofunda înțelegerea dvs. și de a genera dezbateri constructive pe acest subiect important.

Acest articol se referă la arhitect. Pentru general, vedeți Gheorghe Gârleanu.
Gheorghe Gîrleanu (arhitect)
Date personale
Născut1933 (92 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Telenești, județul Orhei, România[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiearhitect
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materInstitutul de Arhitectură „Ion Mincu”
Ani de activitate1959–1995
Lucrări remarcabileHotel Continental, Timișoara
Stilmodernist târziu
Cunoscut pentruClădiri înalte în Timișoara în secolul al XX-lea
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe Gîrleanu (n. 1933, Telenești, județul Orhei, România) este un arhitect din Timișoara, care a proiectat în a doua jumătate a secolului al XX-lea o serie de clădiri înalte din Timișoara. În perioada 1976–1995 a proiectat și o serie de biserici.

Studii

Născut la Telenești, în Basarabia (astăzi Republica Moldova), Gheorghe Gîrleanu s-a mutat împreună cu părinții săi în România, întâi la Iași, iar apoi la Timișoara. Aici a urmat Liceul Constantin Diaconovici Loga. După absolvirea lui, între 1952–1959 a urmat la București cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, devenind arhitect diplomat.[2][3][4]

Activitate

După absolvire a fost repartizat, la cerere, la Timișoara, fiind încadrat la IPROTIM, unde a lucrat până la pensionare, în 1995. Aici a participat la proiectarea complexelor comerciale din Oravița și Anina. În calitate de șef de proiect a realizat numeroase blocuri de locuințe din Timișoara în zonele Calea Șagului, Steaua, Soarelui, Paciurea, Pârvan, Tipografilor, în Piața Mărăști, Piața Ionel I.C. Brătianu („Punctele Cardinale”).[2][3][4] A făcut parte din echipa arh. Aurel Sârbu care a proiectat blocurile cu opt etaje din Piața Victoriei și din echipa arh. Hans Fackelmann la proiectarea campusului Universității de Vest.[4][5][6]

Căpătând experiență prin realizarea unui hotel la Lugoj și a Hotelului Central din Timișoara, a proiectat ca șef de proiect complexul Hotelului Continental din Timișoara. Realizat în 1971, în acel moment era cea mai înaltă clădire civilă din oraș (cu excepția Catedralei Metropolitane, care are circa 90,5 m înălțime).[2][3][4] Tot el a proiectat noul corp cu care a fost extins între 1975–1978 Hotel Timișoara, fost Pension Central, ultima clădire proiectată de László Székely.[3][4][5][6][7]

A conceput amenajarea ștrandului Tineretului, în epocă cel mai popular ștrand din Timișoara. Proiectarea s-a făcut în cadrul serviciului, nefiind plătit expres pentru proiect, iar ștrandul însuși a fost realizat prin munca voluntară a personalului fabricilor din oraș.[3][4][5]

Între 1976–1995 a proiectat o serie de biserici, la Caransebeș, Cărpiniș, Deta, Gelu, Luncani, Peciu Nou și Tomești. A proiectat extinderea mănăstirii Timișeni de la Șag și ansamblul mănăstiresc Izvorul lui Miron, lângă Românești. De asemenea, a proiectat extinderea sediului Mitropoliei Banatului.[2][3][4][5][6]

A proiectat sediul Romtensid și sediul poliției din Sânnicolau Mare[2][3][3]

Stilul său este considerat modernist târziu (engleză late modern), specific perioadei sale.[8]

În paralel cu activitatea de proiectant la IPROTIM, între 1880–1883 a fost cadru didactic asociat la Facultatea de Arhitectură a Universității Politehnica Timișoara.[2][3][9]

Onoruri și premii

  • Ordinul și Medalia Muncii[3]
  • Premiul Uniunii Arhitecților pentru complexul Hotelului Continental[3]
  • Premiul Uniunii Arhitecților (cu echipa de proiectare) pentru Universitatea de Vest[3]

Note

  1. ^ a b Sidonia Teodorescu, Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI): Arhitecți (literele D–H), p. 103, ISBN 978-973-0-18271-2 
  2. ^ a b c d e f Sidonia Teodorescu ș.a., Dicționar al arhitecturii românești moderne (sec. XIX, XX, XXI): Arhitecți (literele D–H), București: 2014, ISBN: 978-973-0-18271-2, p. 103 (Vasile Țelea)
  3. ^ a b c d e f g h i j k l Székely, Enciclopedia…, pp. 124–125
  4. ^ a b c d e f g Stefan Both, Povestea unui faimos arhitect care a proiectat blocuri în „Epoca de Aur“. Continental - cea mai înaltă clădire din Timișoara socialistă, adevarul.ro, 12 septembrie 2017, accesat 2018-07-29
  5. ^ a b c d Stefan Both, Povestea arhitectului care a proiectat hotelul Continental, blocurile in Piața Victoriei și Ștrandul Tineretului, radiotimisoara.ro, 15 septembrie 2017, accesat 2018-07-29
  6. ^ a b c Fascinant! Arhitectul care a proiectat Hotelul Continental și o parte din centrul Timișoarei se prezintă, banatulazi.ro, 15 septembrie 2017, accesat 2018-07-29
  7. ^ Stefan Both, Ultima clădire construită în Timișoara după planurile faimosului arhitect Székely László, adevarul.ro, 27 februarie 2016, accesat 2018-07-29
  8. ^ Vlad Gaivoronschi, Arhitectura din vestul României între promisiuni și certitudini, Arhitectura – Număr special Timișoara, nr. 1, 2013 (articol complet)
  9. ^ Facultatea de Arhitectură și Urbanism a Universității Politehnica Timișoara: Istoric, Universitatea Politehnica Timișoara, accesat 2018-07-29

Bibliografie

  • Conf. univ. dr. arh. Gabriel Székely, Enciclopedia arhitecților din Banat 1700–1990: Studii și cercetări legate de etapele și stilurile arhitecturale reprezentative, Timișoara: Editura Eurostampa, 2018, ed. a II-a, ISBN: 978-606-32-0558-3