În lumea de astăzi, Mircea Ivănescu a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru un spectru larg de oameni. Fie datorită impactului său asupra societății, a relevanței sale în istorie, a influenței sale asupra culturii populare, Mircea Ivănescu a reușit să capteze atenția a milioane de indivizi din întreaga lume. Acest fenomen a generat dezbateri și analize ample în diferite domenii, ceea ce a condus la producerea a numeroase articole care urmăresc să exploreze și să explice multiplele sale fațete. În acest sens, importanța abordării subiectului Mircea Ivănescu constă în capacitatea sa de a inspira reflecții, de a ridica întrebări și de a genera o mai bună înțelegere a semnificației sale astăzi.
Mircea Ivănescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 26 martie 1931 București, România |
Decedat | (80 de ani) Sibiu, România |
Cetățenie | ![]() ![]() |
Ocupație | scriitor, poet, traducător |
Limbi vorbite | limba română[1] limba germană[2] ![]() |
Studii | Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | 1968 - 2009 |
Mișcare/curent literar | Postmodernismul românesc (precursor) |
Specie literară | poezie |
Operă de debut | 1968 - volumul „Versuri” |
Modifică date / text ![]() |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931, București – d. 21 iulie 2011, Sibiu, România[3]) a fost un scriitor, poet, eseist și traducător român.
A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secția franceză) a Universității din București. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu.
De la volumul de debut din 1968 și până la versurile recente, incluse în selecția „din periodice și inedite” a antologiei de autor Poesii vechi și nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivănescu a rămas egală cu ea însăși, atât în ritmul producerii, cât și în calitatea ei estetică. Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puțin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conține o anagramă a cuvintelor poet și poem.
A tradus romane ca Ulysses al lui James Joyce, la care se adaugă traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder sau F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de povestiri, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka.[4]
A contribuit la recuperarea narativității în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 și din anii ’70.[judecată de valoare] A tradus masiv din poezia americană (Ezra Pound, William Carlos Williams, Wallace Stevens, T. S. Eliot, Sylvia Plath etc.), cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.
Mircea Ivănescu inovează și marchează un pas important în evoluția poeziei românești, prin introducerea unei noi instanțe poetice: poetul hiperconștient de sine și de puterea sa de a interveni în text. El pune față în față, în timp real, trăirea realităților poetice și actul prin care sunt transcrise ca literatură.[5]
Definitorii pentru poezia lui sunt profunda sa cunoaștere filosofică, percepția și conceperea timpului, perspectiva fenomenologică prin care desface evenimentul în componentele sale reductibile, precum și maniera în care reușește să îl atragă pe cititor într-un joc intelectual cu efuziuni sentimentale. Poezia lui este a gesturilor și intuițiilor primare, a mecanismelor prin care devine posibilă cunoașterea sinelui și a elementelor din jur.[6]
Articole biografice
Interviuri